John Maynard Keynes

1.Cifre in cuvinte.J. M. Keynes

Cheia teoriilor economice ale lui John Maynard Keynes a fost gandirea la scara mare- o filosofie complet opusa fata de cea a predecesorilor sai.Keynes gandea in termeni “macroeconomici”:referitori la economia la scara larga sau agregata,a unei tari si nu la microeconomie-finantele la scara mai redusa ale companiilor individuale.Analizand cererile acestui conglomerat si efectele lor asupra productiei nationale au rasturnat abordarea academica traditionala a scolii clasice de economie.Tot el considera ca guvernele ar trebui sa controleze economia prin politicile sale fiscale si monetare,iar Keynes nu doar ca si-a castigat respectul printre colegii de breasla,dar si-a vazut si teoriile aplicate de majoritatea guvernelor noncomuniste din perioada postbelica.

Nascut la Cambridge, Anglia, in 1883,fiul lui John Neville Keynes, un logician si politician economic, si al lui Florence Keynes,o pioniera a luptei sociale,Keynes a castigat o bursa de studii la Eton, cea nai importanta scoala particulara din Marea Britanie,de unde in 1902 a mai castigat una, pentru a putea frecventa cursurile de la King’s College din Cambridge.A obtinut o diploma in matematici si a terminat studii postuniversitare de un an in stiinte economice sub indrumarea lui Alfred Marshall si A. G. Pigou,pregatindu-si examenul oficial de absolvire.Acesti barbati erau ambii ,economisti importanti ai scolii clasice.

Dupa plecarea de la Cambridge,Keynes a continuat sa lucreze la Biroul din India al serviciului civil, ca membru al Comisiei Regale pentru Finantele si Moneda Indiana.Cartea lui,Moneda si finantele indiene, publicata in 1913, descria activitatea sa in Biroul din India.

In timpul sau liber Keynes lucra la o teza referitoare la filosofia probabilitatilor si a inductiei (publicata in 1921,sub titlul Un tratat despre probabilitate, dupa care a fost primit in fratia King’s College,in 1908) si s-a intors la Cambridge pentru a preda stiinte economice.In 1911 a fost numit editor al revistei Economic Journal si dupa un an a devenit membru pe viata al colegiului.

In timpul primului razboi mondial Keynes a fost consilier la Trezorerie si in 1918 era responsabil de toate planurile britanice privind schimburile comerciale externe.El a reprezentat Trezoreria la Conferinta de Pace de la Paris, Versailles, in 1919, dar a demisionat curand , dezaproband despagubirile mari de razboi impuse germanilor prin Tratatul de Pace.

Keynes si-a exprimat cu multa ardoare sentimentele in Consecintele economice ale pacii(1919), in care sustinea ca politica puterilor victorioase avea sa dezechilibreze irevocabil economia internationala ; ulterior, s-a demonstrat ca a avut dreptate .Teza sa a devenit un best-seller neasteptat, dar Keynes a cazut in dizgratia autoritatilor britanice.

Keynes s-a intors la Cambridge unde a predat si a lucrat ca trezorier la King’s College ;totodata ducand si o activitate independenta de consultant in domeniul financiar si al investitiilor pentru firmele private.A infiintat trei fonduri de investitii, printre care si National Mutual Life Assurance Company, si a facut speculatii pe piete financiare atat pentru colegiu cat si in folosul sau.In urma acestora Keynes a devenit extrem de bogat.

In aceasta perioada Keynes a ramas un critic acerb al politicilor economice duse de guvernele europene, analizate in lucrarile sale, cum ar fi O revizuire a Tratatului(1922) si o serie de articole intitulate « Reconstructia in Europa », pentru Manchester Guardian.De asemenea mai publica Tratatul asupra reformei monetare (1923), Sfarsitul perioadei laissez-faire (1926), Tratat asupra banilor (1930), Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor (1936), lanseaza teoria reformei monetare ( Planul Keynes) care fusese elaborata pentru a evita deflatiile si restrictiile din periada interbelica, si propunea diferite instrumente economice internationale , cum ar fi o banca mondiala de cliring (o “Uniune de cliring”) pentru achitarea debitelor internationale si a unei monede internationale(bancor)(1944).

Ideile sale au devenit cunoscute abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand au avut un impact deosebit.In depresie economica, principala problema era diminuarea productiei si somajul muncitorilor cauzate de lipsa cererii de bunuri si servicii- lipsa unei cereri eficiente, adica nu doar dorinta de a cumpara ci si capacitatea de a plati.Astfel, Keynes sustinea ca statul ar trebui sa initieze mari lucrari publice pentru a asigura locuri de munca si pentru a genera cerere de materiale ; ar putea sa reduca taxele, astfel ca oamenii sa aiba mai multi bani de cheltuit.

Keynes era si un mare iubitor de arta, balet si teatru.In anii sai de studentie el fusese membru al trupei Bloomsbury si mai tarziu s-a casatorit cu Lydia Lopokova, o balerina rusa din trupa Ballets Russes a lui Diaghilev.In 1945 Keynes a fost desemnat primul Presedinte al Consiliului Britanic de Arta.Mostenirea sa de durata a fost contributia keynesiana la stiintele economice care a pus temelia politicilor majoritatii guvernelor noncomuniste din perioada postbelica si, desi nu a fost recunoscuta de guvernele radicale conservatoare din anii 1980, aceasta are o mare influenta chiar si in zilele noastre.

2. ‘Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor’

Cartea era revolutionara-nu-i alt cuvant mai potrivit.Ea realiza o reasezare fundamentala a stiintei economice, comparabila cu cele realizate la vremea lor de Avutia Natiunilor si de Capitalul.Pentru ca Teoria generala ajungea la o concluzie surprinzatoare si deconcertanta-aceea ca, de fapt, nu exista un mecanism de siguranta automat.Economia nu se aseamana cu o balanta care se echilibreaza totodeauna de la sine, ci mai degraba cu un elevator ; ea poate sa urce si sa coboare, dar poate sa stea si perfect nemiscata.Iar nemiscata putea sa stea la fel de bine la parter ca si in varful turnului.Cu alte cuvinte, o criza economica putea sa nu se vindece niciodata de la sine ; economia putea ramane stagnanta un timp indefinit, ca o corabie adapostita in port.Dar cum se poate asa ceva ? Oare masa de economii stranse pe masura adancirii crizei nu va determina scaderea ratei dobanzilor, iar aceasta scadere a dobanzilor nu-i va face oare pe intreprinzatori sa foloseasca banii ieftiniti pentru a-si mari fabricile ?

Hiba de care sufera acest rationament a fost descoperita de Keynes in faptul cel mai evident (dupa ce a fost aratat cu degetul) al vietii economice : pe fundul depresiunii, torentul de economii se innamoleste.Caci in timp ce economia este in picaj , veniturile scad, iar in urma scaderii veniturilor, se diminueaza si economisirea de bani.Cum ar putea o comunitate , atunci cand toata lumea trage mata de coada, sa economiseasca la fel de mult ca intr-o perioada de prosperitate ?intreba Keynes.Lucrul e, evident imposibil.Ca urmare a depresiunii, economisirile nu mai curg suvoi, ci abia de mai taraie.Chiar asa s-au si petrecut lucrurile.In 1929, cetatenii americani au facut economii personale in jur de 3,7 miliarde dolari ; in 1932 si 1933, n-au mai economisit nimic, ba chiar cheltuisera o parte din economiile realizate in anii precedenti.Corporatiile, care in punctul de varf al boom-ului ramasesera cu un castig de 2,6 miliarde de dolari dupa achitare impozitelor si a dividentelor, s-au pomenit trei ani mai tarziu cu pierderi de aproape 6 miliarde.Keynes, evident, avea dreptate :economisirea e un fel de lux pe care oamenii nu si-l pot permite in vremuri de anaghie.