Lansarea și funcționarea pieței interne unice

1.Contextul economic care a condus la “Actul Unic European”

“Comunitatea va avea la baza o unitate vamala ce va acoperi intregul comert cu bunuri si care va implica interzicerea taxelor vamale la importul si exportul de produse intre Statele Membre ,ca si a altor taxe cu efect echivalent”,precizeaza art.9 al Tratatului de la Roma,intrat in vigoare in 1958.In iulie 1968,toate barierele tarifare si restrictiile cantitative existente in calea comertului dintre statele membre erau eliminate.Mai tarziu,noi si noi domenii care nu au fost prevazute ca fiind direct legate de realizarea pietei unice,au fost incorporate ca parti componente ale acesteia: achizitiile publice,proprietatea intelectuala si industriala ,legea firmelor ,energia ,politica fiscala ,sistemul de plati ,protectia consumatorului etc.

In 1985,Comunitatea Europeana avea in dezbateri un plan foarte ambitios: definitivarea pietei unice europene.Astfel,a fost semnat “Actul Unic European”,adoptat in luna iunie 1985 si ratificat de parlamentele celor 12 tari membre la acea vreme ,in perioada 1986-1987.Actul Unic European a intrat in vigoare la 1 iulie 1987 ,fiind primul document juridic care a modificat si completat Tratatul de la Roma ”Cartea Alba” pentru savarsirea pietei interne prevedea 282 de masuri legislative necesare crearii unei piete interne a tuturor tarilor membre ,in care sa nu mai existe control la frontiere ,incepand de la 1 ianuarie 1993.

De ce era nevoie de “o piata unica” sau de “o mare piata interna”? Au fost emise mai multe ipoteze legate fie de concurenta in fata SUA si Japoniei,fie de unitatea politica.Dar acestea nu sunt singurele adevaruri,deoarece exista si adevaruri economice propriu-zise, ivite din logica integrarii si a interdependentelor Europa divizata in piete mici sau mijlocii nu putea profita din plin de efectele productiei de scara,pentru ca o piata corespunzatoare nu se poate realize doar prin suprimarea taxelor vamale sau contingentelor.Pietele sale financiare erau microscopice fata de cele americane si japoneze ,desi Europa comunitara genera o parte impresionanta a capitalului lumii.Pe de alta parte ,activitatile celei de-a treia revolutii industriale nu se mai bazeaza in principal pe productia de masa,taylorista ,in structuri ierarhice ,rigide.

Cu multi ani in urma ,un economist francez avertiza ca razboiul declansat de SUA si ulterior de Japonia contra Europei “nu se da cu dolari,cu petrol ,cu tone de otel,nici chiar cu masini moderne ,ci cu imaginatie creatoare si cu talent de organizare”.Acelasi economist afirma ca “este primul razboi fara arme si fara armuri!Daca nu vom fauri o politica industriala europeana ,industria Americana va continua sa organizeze viitorul Pietei Comune”.Punctul cel mai vulnerabil este electronica,domeniul de care depinde cresterea productivitatii ,inovatia si insusi viitorul industriei.Ca un simptom general al barierelor intra-comunitare ,in lupta pentru competitivitate ,producatorii vest-europeni au gasit mai usor facilitatile pentru cooperarea cu firme americane sau japoneze,decat dintre ei.Europa Occidentala se distantase nu in domeniul cercetarii fundamentale ,unde excela ,ci pe terenul aplicatiilor ,unde se disputa batalia industriala.Cresterii offensive a productivitatii japoneze,Europa Occidentala ii opunea o crestere defensive care distrugea locurile de munca prin substituirea cu capitalul.

Fondarea Europei Comunitare pe economie este o idée de geniu,cai Europa nu are unitate geopolitica.Aceasta asertiune explica intr-o anumita masura necesitatea adancirii integrarii economice si lansarea PUI.Tot in aceasta perioasa predomina idea ca Marea Britanie nu s-a considerat niciodata ca apartinand cu adevarat continentului si cu atat mai mult in viziunea thatcherista ,pe care NATO era liantul,o lega mai mult de Europa decat o facea CEE.Ostopolitik-ul era umbrela politicii de reunificare a Germaniei.Intre cei doi,Franta ,arhitecta si initiatoarea Pietei Comune si a transformarilor sale ulterioare parea sa fie aceea care se dedica cel mai mult Comunitatii,cu constiinta faptului ca timpul marilor puteri europene a trecut si ele nu mai pot rezista ca atare decat unite.Marginalizate militar,membrele CEE stiau ca nu isi puteau apara pozitia politica si restabili echilibrul decat printr-o asemenea intarire a fortei economice ,care sa le faca indispensabile atat la Apus ,cat si la Rasarit sau in Extremul Orient.Dar daca politica era o chestiune de tratate,coeziunea pe baze conomice,mai putin spectaculoasa,se realize mai greu,cu costuri reale si cu efecte pentru fiecare intreprindere si fiecare individ,in calitatea sa de producator sau de consumator.

Tratatul de la Roma prevedea libera circulatie a marfurilor ,dar in realitate taxele vamale erau inlocuite cu TVA-ul,diferit ca nivel si ca modalitati de percepere de la o tara la alta,ceea ce nu a suprimat catusi de putin controlul marfurilor si al persoanelor la frontiera.Combatuta de fondatorii Pietei Comune,”hidra “ protectionista s-a intins sub noi forme de-a lungul frontierelor comunitare cat si de-a lungul celor din cadrul Comunitatii.Norme tehnice,conditii de reciprocitate ,marcarea originii produselor ,obligatia intreprinderilor de a avea reprezentant in tara unde exporta,interictia publicitatii pentru produsele importate ,regimul creditelor,subventiile si preferinta nationala s-au alicat ,intre altele,comertului intracomunitar.Statele au dat dovada de o deosebita imaginatie pentru a-si proteja industria localizata pe teritoriul lor.De exemplu,in cazul automobilelor,Italia solicita un certificate de origine la inmatricularea celor importate; bancile britanice creditau mai ales vanzarile pentru cele fabricate in interior ;Germania aplica degrevari fiscale cumparatorilor de automobile echipate cu tobe de esapament catalitice.Exemplele sunt numeroase:utilizarea unui telefon neagreat de societatea franceza de specialitate se penalize cu o amenda consistenta si trei luni de inchisoare in caz de recidiva.Afnor,Cnet in Franta ,British Standars Institutions in Anglia sau in R.F.Germania erau organisme cu puteri nelimitate,care au facut ca Piata Comuna sa fie prea putin “comuna” Sa ajuns chiar la extreme,spre exemplu,pentru racheta Arianne a fost nevoie de o derogare speciala pentru ca un rezervor de hidrogen lichid fabricat in RF Germania ,in cadrul cooperarii spastiale ,vest-europene sa poata fi utilizat la baza franceza de la Kourou.Tot la capitolul protectionism , Deutsche Bundespost refuza ostentativ agrearea de modemuri pe care nu le comercializa cu ea insasi.Restictiile erau si mai numeroase in domeniul achizitiilor guvernamentale In sfera produselor agroalimentare s-a mers pana la impunerea retetelor tarii de import la produse cu origine controlata si marca traditionala pe care consumatorii ar fi dorit sa le aiba netransformate :pateul francez de ficat de gasca trebuia sa fie in RF Germania “Pastete” sau “Crème”,doar pentru ca legislatia germana nu recunostea denumirea de “Pate “.Si exemplele pot continua.