Libertatea de Stabilire și de Prestare a Serviciilor în Uniunea Europeană

Avantajul competitiv al întreprinderilor depinde tot mai mult de concepţia, gestiunea şi integrarea cu succes a serviciilor în activitatea şi distribuţia rezultatelor acesteia. În afară de bunuri, nu puţine întreprinderi din industria prelucrătoare oferă astăzi servicii, pentru a crea valoare adăugată şi de a se diferenţia de concurenţii lor. Motorul esenţial al concurenţei a devenit, prestarea eficientă de servicii. În plus, oferta de servicii de înaltă calitate influenţează calitatea vieţii populaţiei.

În aceste condiţii, se impune suprimarea barierelor nejustificate din calea liberei circulaţii a serviciilor în U.E. În acest sens, Tratatul pe baza căruia s-a constituit Comunitatea Europeană, stipulează că vor fi abolite, între statele membre, obstacolele din calea liberei circulaţii a serviciilor, că se va aplica o politică comună în sfera transportului şi că se va realiza un sistem de natură să asigure nedistorsionarea competiţiei pe piaţa internă.

Libera circulaţie a serviciilor presupune că firmelor furnizoare de servicii dintr-o ţară membră le este suficientă licenţa de funcţionare din ţara de origine, pentru a putea opera, fără restricţii, pe întreg teritoriul U.E.

Libera circulaţie a serviciilor înseamnă acordarea dreptului de exersare a unor activitati in spatiul comunitar, adica libertatea de acces, nondiscriminarea in raport cu autohtonii, care practica acelasi tip de activitati, nondiscriminari legislative. Sunt considerate servicii, activitati cu caracter industrial, comercial, artizanal si profesiunile liberale. Textul tratatului se aplica fara a prejudicia cu nimic, regimul proprietatii in statele membre.

În cadrul prezentei libertăţi, sunt interzise restricţiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Uniunii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi în alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor.

Dispoziţiile privind libertatea de stabilire şi de prestare a serviciilor pot fi extinse prin legi sau legi-cadru europene cu privire la prestatorii de servicii care sunt resortisanţi ai unui stat terţ şi sunt stabiliţi în cadrul Uniunii, atunci când interesele uniunii sau ale cetăţenilor săi vor necesita o astfel de măsură.

În înţelesul Constituţiei, sunt considerate ,, servicii,, prestaţiile furnizate în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile privind libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi capitalurilor.

,,Serviciile,, cuprind în special:

• activităţi cu caracter industrial;

• activităţi cu caracter comercial;

• activitrăţi mesteşugăreşti;

• activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale.

Fără a aduce atingere normelor privind libertatea de stabilire, prestatorul poate, în vedera executării prestaţiei, să îşi desfăşoare temporar activitatea în statul membru în care prestează serviciul, în aceleaşi condiţii care sunt impuse de statul respectiv propriilor resortisanţi.

Trebuie precizat că în domeniul liberalizării seviciilor bancare şi de asigurări asociate mişcărilor capitalurilor, această libertate trebuie să se realizeze concomitent cu liberalizarea circulaţiei capitalurilor.

Statele membre depun eforturi pentru a proceda la liberalizarea seviciilor într-o măsură mai mare decât cea la care obligă legile-cadru europene adoptate în temeiul dreptului comunitar în cazul în care situaţia lor economică generală şi situaţia din sectorul în cauză permite acest lucru. În acest scop, Comisia adresează recomandări statelor membre în cauză.

Atât timp cât restricţiile impuse libertăţii de a presta servicii nu sunt eliminate, statele membre aplică asemenea restricţii fără a discrimina pe motiv de cetăţenie ori naţionalitate sau domiciliu ori sediu social tututor prestatorilor de servicii .

Creşterea importantei serviciilor:

• cca 60% din PIB, în ţările dezvoltate;

• cca 25% din volumul comertului mondial;

• factor de competitivitate

• varietate mare de servicii oferite pietei internationale;

• serviciile clasice plus servicii noi;

• presupun miscarea internationala a consumatorilor (ex. turisti) sau a furnizorilor de servicii (service, servicii medicale etc.);

• prestarea unor servicii au legatura cu investitiile directe de capital sau/si cu regimul mobilitatii persoanelor (vize, drept de rezidenta, de lucru);

• unele dintre aceste servicii au constituit monopolul statului si erau oferite de catre un singur furnizor, asa cum a fost în general cazul întreprinderilor din sectorul public (electricitate, apa, telecomunicatii, transporturi feroviare), în absenta oricarei concurente;

• unele servicii au fost, si sunt, în general, supuse unor reglementari foarte stricte, severe, datorita implicatiilor mari pe care acestea le au asupra credibilitatii anumitor sectoare (bancar, al asigurarilor etc.);