Locul economiei romanești în cadrul economiei europene

Uniunea Europeana este o comunitate formata din 25 de state europene, având în total un numar de 459,5 milioane de locuitori, si totodata cel mai mare Produs Intern Brut din lume. Ideea unei Europe Unite aparuse în 1950, pe 9 Mai, când ministrul francez de externe, Robert Schuman, a prezentat un plan conform caruia pietele de otel si carbune ale tarilor Germania si Franta sa fie unite. Asadar, Comunitatea Europeana a Carbunelui si a Otelului (CECO) a fost înfiintata pe 18 aprilie 1951, prin Tratatul de la Paris, având ca tari membre Germania, Franta, Italia, precum si statele Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg). Aceleasi sase state fondatoare, au înfiintat si alte doua institutii, prin tratatul de la Roma (1957) – Comunitatea Economica Europeana (CEE) si EURATOM (care se ocupa cu probleme nucleare). Unirea celor 3 entitati a dus la aparitia Comunitatii Europene (1965), care prin Tratatul de la Maastricht (1992) a fost transformata în Uniunea Europeana, sub forma în care o cunoastem astazi.

Principalele obiective de atins ale Uniunii Europene sunt:

- sa promoveze progresul economic si social;

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internatioala;

- sa introduca cetatenia europeana;

- sa extinda zona libertatii,securitatii si justitiei;

- sa pastreze si sa întaresca legislatia Uniunii Europene existente;

Treptat, Uniunea s-a extins, astfel ca în 2006 are 25 de membri: Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Irlanda, Regatul Unit, Danemarca, Grecia, Spania, Portugalia, Finlanda, Suedia, Austria, Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia, Lituania, Cehia, Slovacia. Doua noi candidate, care au terminat tratativele de aderare, România si Bulgaria, vor face parte din Uniunea Europeana începând cu 1 ianuarie 2007. În caz ca nu vor îndeplini toate conditiile, s-ar putea ca aderarea lor sa fie amânata pâna în 2008. Extinderea Uniunii Europene nu se încheie aici: în 2005 au fost începute tratativele pentru aderarea Croatiei si a Turciei, însa mai ales cea din urma ar putea crea probleme, având în vedere diferentele de cultura între Turcia si restul Europei.

În cadrul integrarii, economia este, probabil, cel mai important element de luat în seama, alaturi de politica. România este o tara cu aceeasi soarta ca multe altele din aceasta zona geografica: 45 de ani de comunism au creat o mare prapastie între tarile din Est, si cele din Vest, mult mai bine dezvoltate. La 16 ani dupa Revolutie, România înca nu este 100% pregatita pentru aderarea la Uniunea Europeana. În politica, vechile metehne din vremuri demult apuse ramân la moda, în timp ce economia sufera de alte probleme: majoritatea marilor întreprinderilor de stat au fost privatizate, au disparut monopolurile, însa nu avem înca o economie de piata perfect functionala.

Aderarea României la U.E. necesita un cadru economic care sa fie compatibil cu functionarea U.E. si cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si crearea unui puternic nucleu de întreprinderi mici si mijlocii, alinierea tuturor standardelor romanesti la normele comunitare, legarea cursului leului de EURO, precum si realizarea unei modificari de structura a populatiei ocupate în economie, pentru a ne apropia de nivelul tarilor din U.E. (10% în agricultura, 30% în industrie si peste 60% în servicii). România va trebui sa aplice acele cai si mijloace care sa duca la relansarea puternica a productiei, la stimularea investitiilor, la cresterea competitivitatii produselor, accelerarea procesului de reforma, la restructurare si privatizare, de modernizare în vederea asigurarii unei macrostabilizari durabile si eliminarii actualelor dezechilibre fundamentale din economie. Trebuie acordata mai multa atentie valorificarii superioare a resurselor, inclusiv cele umane, cresterii productivitatii muncii, evoluarii si folosirii eficiente a potentialului competitiv si creativ al firmelor autohtone.

Un oarecare impact asupra economiei românesti va fi si moneda EURO: daca pentru majoritatea tarilor vest–europene este aproape unanim acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se apreciaza ca si pentru România, al carei comert exterior este orientat în proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea monedei unice va aduce reale beneficii. Pentru a deveni stat membru al U.E., România va trebui sa-si cladeasca un sistem în care moneda de referinta sa fie EURO, si nu dolarul american. Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E. Euro va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a schimburilor valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzactiei. Tot datorita euro se economiseste timp pretios în activitatea de gestiune, disparând necesitatea analizei riscului si a raportului cheltuieli – profit pentru fiecare în parte, efectuata de firma.

Asadar, România este interesata sa se integreze în structurile comunitare europene tinând cont de coerenta U.E. în plan politic, economic si social, fapt de natura sa confere stabilitate. Aspiratia tarii noastre de a adera la U.E este expresia identitatii de valori si idealuri a oricarei tari democrate care apartine prin cultura si civilizatie, de spatiul unic european. Tratativele pentru integrarea României au început în 1995.

Printre principalele avantaje ale aderarii Romaniei la U.E., putem aminti:

- beneficiul apartenentei la o mai mare familie de natiuni;

- securitatea pe care aceasta apartenenta o confera;

- avantajul participarii la cea mai mare piata unica din lume;

- oportunitatile legate de cresterea economica;

- crearea de noi locuri de munca;

- accesul la fonduri structurale destinate regiunilor mai putin prospere ale Uniunii Europene.