Locul UE în economia mondială

1. Uniunea Europeană în lume. Politica externă a Uniunii Europene

Conştientă de importanţa sa mondială din punct de vedere economic şi comercial, Uniunea Europeană îşi foloseşte influenţa atât în interes propriu, cât şi în interesul celorlalţi. Uniunea promovează prosperitatea şi sprijină valorile democratice în lumea întreagă; în acelaşi timp, aceasta sprijină consolidarea stabilităţii şi bunăstării pentru cetăţenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre în UE consolidează rolul acesteia pe scena internaţională. UE este cel mai mare partener comercial mondial, dar, în acelaşi timp, este cel mai mare furnizor de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politică externă şi de securitate proactivă, cu posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor şi de menţinere a păcii în Europa şi în întreaga lume. În contextul internaţional complex de astăzi, UE a adăugat noi instrumente la instrumentele tradiţionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu, iniţiativa pentru a rezolva aspecte precum încălzirea planetară şi schimbările climatice. Problemele globale necesită soluţii globale.

În număr de aproximativ cinci sute de milioane, populaţia Uniunii Europene este a treia ca mărime din lume, după China şi India. Întinderea sa şi impactul său din punct de vedere comercial, economic şi financiar fac din Uniunea Europeană o putere importantă pe plan mondial. Aceasta realizează cea mai mare parte a comerţului mondial şi generează o pătrime din bunăstarea mondială.

Mărimea şi puterea economică generează responsabilităţi. Uniunea este cel mai mare furnizor de asistenţă financiară şi de consultanţă pentru ţările mai sărace. Confruntată în prezent cu o ordine mondială complexă şi fragilă, Uniunea se implică din ce în ce mai mult în prevenirea conflictelor, în menţinerea păcii şi în activităţile de combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstrucţie a Irakului şi Afganistanului. Uniunea a preluat iniţiativa în abordarea problemei încălzirii planetei şi a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Reunificând continentul, Uniunea Europeană încearcă să construiască o legătură strânsă cu vecinii săi, astfel încât vechile diviziuni să nu fie înlocuite cu o nouă divizare artificială. Astăzi, Uniunea Europeană oferă cetăţenilor săi stabilitate şi prosperitate şi lucrează împreună cu partenerii săi, într-o lume interdependentă, la diseminarea avantajelor oferite de deschiderea pieţelor, de creşterea economică şi de un sistem politic bazat pe responsabilitate socială şi democraţie.

Uniunea Europeană nu încearcă să impună sistemul său celorlalţi, dar este mândră de valorile sale. Orice ţară europeană democratică poate să-şi depună candidatura pentru a deveni membră a Uniunii; câteva ţări au ales să nu devină membre. În 50 de ani, Uniunea a reunit 27 de ţări care şi-au pus în comun, cu succes, resursele economice şi politice în slujba interesului comun. Astfel, Uniunea a devenit un model de cooperare şi integrare pentru alte ţări, din alte regiuni ale lumii.

Uniunea Europeană acţionează pentru propriul său interes dar bineînţeles şi pentru solidaritatea internaţională. Într-o lume caracterizată din ce în ce mai de interdependenţă, sprijinirea dezvoltării economice şi stabilităţii politice în lumea întreagă reprezintă o investiţie pentru propriul său viitor. Ajutându-i pe alţii, Uniunea acţionează pentru crearea unui mediu de siguranţă în interiorul frontierelor sale, pentru proprii săi cetăţeni. În timp ce lumea multipolarizarea planetei devine o realitate, statele membre ale Uniunii trebuie să adopte o poziţie comună, dacă doresc ca opinia lor să fie luată în considerare.

Câteva date comparative

Suprafaţă Populaţie Bunăstare

Suprafaţă (milioane km²) Milioane (2006) Standardul puterii de cumpărare (SPC) în euro per capita (2006)

UE 4,2 492 23 600

SUA 9,6 300 36 400

Federaţia Rusă 16,9 142 9 500

China 9,6 1 341 6 200

India 3,0 1 117 2 900

Japonia 0,4 128 26 750

SURSĂ: EUROSTAT, BANCA MONDIALĂ

Acordurile încheiate de UE cu partenerii săi din întreaga lume merg mai departe decât simplele schimburi comerciale şi asistenţa tradiţională pentru dezvoltare. Acestea se referă la sprijinul în favoarea reformelor economice, la sănătate şi educaţie, la programele pentru dezvoltarea infrastructurii şi în anumite cazuri la cooperarea în domenii precum cercetarea şi dezvoltarea şi politica de mediu. De asemenea, acordurile furnizează un cadru pentru discutarea aspectelor politice precum democraţia şi drepturile omului. Acordurile mai recente prevăd, de asemenea, ca partenerii Uniunii să se angajeze în favoarea neproliferării armelor de distrugere în masă.

În conformitate cu Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, Uniunea Europeană a dezvoltat o politică externă şi de securitate comună (PESC), astfel încât aceasta poate să adopte acţiuni comune atunci când interesele globale ale Uniunii sunt în joc. Deoarece UE acţionează pentru promovarea şi menţinerea stabilităţii în întreaga lume, apărarea devine un aspect din ce în ce mai important al PESC. Uniunea acţionează în strânsă colaborare cu celelalte ţări şi organisme internaţionale atunci când este vorba de terorism, de criminalitatea internaţională, de traficul de droguri, de imigraţia ilegală şi de abordarea unor aspecte planetare, cum ar fi protecţia mediului.

„Gestionarea” relaţiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic: deoarece UE defineşte propria sa politică externă, aceasta trebuie, de asemenea, să ia în considerare factorii externi. Aceşti factori se referă la interdependenţa economică din ce în ce mai mare produsă de efectele combinate ale unui val de liberalizare a pieţelor în întreaga lume, ale revoluţiei mondiale a comunicaţiilor şi ale accelerării progresului tehnologic. Uniunea a trebuit să-şi actualizeze priorităţile în contextul unei concurenţe internaţionale din ce în ce mai puternice, ale unor fluxuri de investiţii transfrontaliere din ce în ce mai mari şi a creşterii cererii mondiale de materii prime, în special de petrol şi de gaz.