Macroeconomie deschisă

Multe din bunurile şi serviciile care sunt consumate într-o anumită ţară

provin din alte ţări. Schimbul liber de produse şi servicii între tot mai multe ţări

constituie astăzi un proces înscris ferm în tendinţa de globalizare şi mondializare a

economiei. Comerţul cu alte ţări permite unei anumite economii dintr-o ţară să se

specializeze în a produce mai ieftin şi mai bine, oferind la export acele produse

pentru care are avantaj comparativ în schimbul altora mai puţin avantajoase sau

chiar imposibil de produs în interior.

Intensificarea permanentă a schimburilor internaţionale de produse şi

servicii a făcut ca economiile naţionale să devină tot mai interdependente. Datorită

acestui fapt, activitatea şi rezultatele economice dintr-o ţară au o influenţă mai

mare sau mai mică asupra altor ţări. Deciziile de politică economică internă trebuie

să ţină seama în măsură tot mai mare de relaţiile economice, comerciale şi

financiare cu alte ţări, de modul în care aceste relaţii determină activitatea

economică dintr-o zonă geografică sau din ţara respectivă.

Pentru a putea studia influenţele exercitate de aceste legături externe

trebuie să abordăm economia naţională ca sistem deschis. Acest lucru se face, în

principal, incluzând şi sectorul extern printre sectoarele economiei şi introducând o

nouă piaţă ce realizează conexiunea dintre sectorul extern şi restul lumii (celelalte

economii cu care economia naţională are legături economice şi comerciale) şi

anume piaţa valutară.

Între economia naţională şi restul lumii se stabilesc interdependenţe

comerciale (import şi export) şi interdependenţe financiare (investiţii străine şi

investiţii în străinătate).

Componentele de bază ale pieţei valutare, cererea şi oferta de valută internă, determină la echilibru, rata de schimb care constituie deci preţul acestei pieţe. Între rata de schimb pe de o parte şi celelalte componente ale economiei naţionale pe de altă parte există influenţe reciproce, astfel încât dinamica ratei de schimb într-o economie reflectă destul de bine evoluţia economiei în ansamblul ei.

2. Ce cuprinde balanţa de plăţi

Structura economiilor deschise include componentele de bază ale

economiilor închise considerate până acum (componentele şi subsistemele

economiilor reale şi monetare) la care se adaugă un sector extern, adică acel sector

al economiei care realizează schimburile de produse şi servicii cu „restul lumii”.

Acest sector extern nu este concentrat într-un anumit spaţiu al

economiei, ci este răspândit în întreaga economie, incluzând procesele de producţie

care contribuie la realizarea produselor şi serviciilor exportate şi procesele de

producţie care utilizează produse intermediare importate. Fluxurile de produse şi

servicii realizate într-o economie care sunt apoi trimise către pieţe ale bunurilor şi

serviciilor din alte ţări se numesc fluxuri de export sau, mai pe scurt, exporturi, în

timp ce fluxurile de produse realizate în economiile altor ţări şi care sunt

tranzacţionate pe piaţa bunurilor şi serviciilor dintr-o anumită ţară se numesc

fluxuri de import sau, pe scurt, importuri.

Fluxurile de import şi export sunt fluxuri materiale, ele fiind, în principal,

formate din bunuri şi servicii. Conform dualităţii fluxurilor despre care am mai

vorbit, ele sunt însoţite de fluxuri financiare care se deplasează în sens invers şi

reprezintă încasări ale produselor exportate, respectiv plăţi pentru produsele

importate. Altfel spus, exportul corespunde unei intrări de fonduri în economie, în

timp ce importul corespunde unei ieşiri de fonduri din economie.

Acestor fluxuri de intrare, respectiv de ieşire din economie li se adaugă

intrări şi ieşiri de fonduri reprezentând investiţii de capital. Astfel, investitori din

alte ţări pot investi sume în economia unei anumite ţări, după cum investitorii dintro

ţară pot investi în economiile altor ţări. De regulă, aceste fluxuri de capital se

adaugă fluxurilor de fonduri care au aceeaşi direcţie cu ele; deci intrările de capital

se adaugă intrărilor reprezentând încasările din export, iar ieşirile de capital se

adaugă fluxurilor reprezentând plăţile pentru importuri.

Instrumentul cu ajutorul căruia se evidenţiază aceste intrări şi ieşiri este

balanţa de plăţi externe – definita ca ansamblul înregistrărilor valorice privind fluxurile economice de intrare şi de ieşire referitoare la o economie naţională, într-un interval de timp dat, de regulă un an.

Ea are următoarea structură principială

Specificaţie Semnul cu care intră

Export +

Import -

BALANŢA COMERCIALĂ

Transferuri nete +/-

BALANŢA CONTULUI CURENT

Creşterea activelor interne în străinătate -

Creşterea activelor străine în interior +

BALANŢA CONTULUI DE CAPITAL

Discrepanţe statistice +/-

BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE