Marea distribuție

Distributia este reprezentata de activitatile economice prin care bunurile si serviciile sunt orientate prin intermediul pietei spre destinatiile lor, precum si procesele de distribuire si redistribuire prin care venitul se repartizeaza diferitelor activitati. Distributia desemneaza mai intai continutul si mecanismul actiunilor economice care acopera spatial si timpul dintre productie si consum, adica traseele fluxurilor reale si monetare, ansamblul operatiunilor lantul proceselor operative si aparatul ethnic pe care-l presupune deplasarea marfurilor pan ace ele ajung in sfera consumului. Prin intermediul distributiei se finalizeaza activitatea economica: intreprinderea producatoare sau omerciala redobandeste in forma baneasca resursele investite de care au nevoie. In realizarea legaturii dintre producator si consummator, distributia nu se limitaza la rolul de intermediar pasiv, ci isi asuma rolul de exponent al preocuparilor acestora, informandu-I si influentandu-I, sporind astfel sansele realizarii bunurilor si satisfacerii nevoilor de consum.

Problematica distributiei marfurilor, prin complexitatea sa, trebuie abordata intr-un context mai larg, pentru a se putea evidential consistenta si perspectivele unui asemenea sector, luandu-se in considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale-comert cu amanuntul, comert cu ridicata, comert mijlociu etc.-iar pe de alta parte, necesitatea unei evaluari corecte a rolului sau, atat in ceea ce priveste dezvoltarea productiei, cat si in promovarea si modernizarea consumului, astfel incat sa poata fi apropiata de toate celelalte forme si sectoare ale pietei. Intr-o asemenea acceptiune, este necesar a se porni de la schimbul de marfuri si rolul acestuia in evolutia economica a fiecarui stat sau comunitate.

Organizarea schimburilor de marfuri, in realizarea carora este antrenat comertul, constituie unul dintre actele fundamentale ale societatii. Acest act care antreneaza intreaga structura sociala, prin actiuni mai mult sau mai putin spontane, defineste, de fapt, locul economiei in ansamblul vietii sociale, specializarea tot mai puternica si delimitarea din ce in ce mai riguroasa a domeniilor de actiune atat in cadrul frontierelor nationale, cat si pe scara mondiala.

Multitudinea de intreprinzatori particulari sau colectivi, ce produc sau comercializeaza produse, cresterea numarului de consumatori sau a intreprinderilor utilizatoare ce au nevoie de produse, aparitia cumparatorilor reprezentanti, precum si a diferitelor categorii de intermediary au generat, in timp, aparitia unui cadru propice desfasurarii si derularii schimburilor repective. Un asemenea cadru este reprezentat de piata, care apare ca un ansamblu de medii de comunicatii prin care vanzatorii se informeaza unilateral asupra a ceea ce se ofera, a ceea ce au nevoie, asupra preturilor pe care le cer sip e care le propun, in scopul incheierii tranzactiilor.

Pe masura dezvoltarii societatii, piata a cunoscut evolutii spectaculoase, trecand prin stadii successive, de la forma sa traditionala, reprezentata de halele publice, la forma sa moderna, bazata pe retele de comunicatii si de distributie, care genereaza adevarate socuri asupra organizarii schimburilor din intreaga lume. Un asemenea context impune, in actuala perioada, o cercetare deosebita pentru a defini continutul complex al pietei si al limbajului comunicatiilor, fenomen ce apare ca deosebit de important atat pentru dezvoltarea si derularea actelor de vanzare-cumparare, cat si a activitatii comerciale in general.

O componenta importanta a activitatii pe care agentii economici o desfasoara in cadrul pietei este reprezentata de procesul de comercializare.