Mediul de Afaceri European - Germania

I.GENERALITATI

Deviză naţională

Einigkeit und Recht und Freiheit

(Unitate şi dreptate şi libertate)

Imn naţional

Das Lied der Deutschen (a treia strofă)

(Cântecul Germanilor)

1.1 Generalitati

Numele oficial: Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland), denumită colocvial Germania (Deutschland, sens literal: "ţara germană").

Situarea:Europa Centrala

Vecinii:Marea Nordului, Marea Baltica, Polonia, Republica Ceha, Austria, Elvetia, Franta,

Luxemburg, Belgia, Olanda, Danemarca.

Suprafata:357.002 km²(locul 7)

Populatia:82,797 milioane locuitori(2000)

Densitatea populatiei:231,9 loc/km²

Sarbatoarea nationala:3 octombrie(aniversarea reunificarii-1990)

Limba oficiala:germana.

Capitala: Berlin -este cel mai mare centru urban cu statut de land.

-este cel mai important nod de comunicatii al tarii

-este un centru universitar si cultural cu traditie.

Guvernul şi politica de stat : din punct de vedere constituţional Germania este o democraţie republicană federală, formă de guvernământ este parlamentară în care şeful guvernului este ales de către parlament şi confirmat de către preşedintele statului

Face parte din organizaţii internaţionale importante precum Consiliul Europei(1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), OTAN (1955), Uniunea Europeană(1957), ONU (1973), OSCE şi din zona euro

II PERFORMANATA ECONOMICA

2.1. Sistemul economic

Sistemul economic al R.F. Germania se bazează pe economia socială de piaţă, politica economică fiind promovată prin instituţiile statului. Statul stabileşte condiţiile cadru care determină desfăşurarea activităţii economice, fără să intervină direct în mărimea producţiei, în domeniul preţurilor sau în sistemul de salarizare. Constituţia garantează manifestarea liberă a personalităţii şi promovarea iniţiativei private; de asemenea, ea prevede protejarea şi garantarea proprietăţii private. În cadrul general stabilit de stat, piaţa, prin milioanele de consumatori şi de întreprinderi, este cea care hotărăşte liber şi independent ce şi cât se produce, ce şi cât se consumă.

Cele trei principii de bază ale economiei sociale de piaţă sunt:

a) Cererea şi oferta reglează preţurile. Condiţia funcţionării economiei sociale de piaţă este competiţia ofertanţilor pe o piaţă concurenţială.

b) Statul protejează concurenţa. Înţelegerile sau acordurile dintre firme, prin care este îngrădită sau restrânsă libera concurenţă, sunt interzise prin legi clare şi precise: Legea contra restricţiilor în calea concurenţei (legea anti-monopol sau anti-cartel) şi Legea contra concurenţei neloiale. Statul urmăreşte ca mecanismele concurenţei să funcţioneze. Principiile regulatoare de acţiune a statului în acest sens sunt următoarele:

- Crearea unei poziţii de monopol pe piaţă este preîntâmpinată /împiedicată din timp, prin măsuri de politică concurenţială. În cazul în care, din motive tehnice, crearea unui monopol este inevitabilă (de exemplu în cazul căilor ferate), atunci monopolul respectiv trebuie supravegheat şi controlat.

- Dacă în repartizarea produsului social (bunuri şi servicii) se constată nereguli şi inechităţi, atunci statul le corijează şi le înlătură prin măsuri de politică fiscală, de impozitare progresivă a veniturilor. - În calculaţiile unei întreprinderi nu trebuie sa fie cuprinse numai costurile interne ale acesteia. O atenţie şi mai mare trebuie să fie acordată costurilor pe care întreprinderea, prin activitatea sa, le provoacă comunităţii (de exemplu, impactul asupra mediului înconjurător).

- Dacă ofertanţii pe piaţă acţionează anormal (de exemplu, plata muncii este în neconcordanţă cu activitatea prestată, practici de dumping etc.), atunci statul ia măsuri pentru limitarea unui astfel de comportament.