Mercosur

1. Istoric Mercosur

Mercosur, acronimul spaniol pentru Piata Comuna a Sudului, este format din Argentina, Brazilia, Paraguay si Uruguay ca membri cu drepturi depline si Bolivia si Chile ca membri asociati, si este rezultatul unui nou model de dezvoltare adoptat de Argentina si Brazilia in timpul anilor 1980, reprezentand o schimbare de la un model bazat pe substituirea importurilor la o evolutie industriala sustinuta de globalizarea economica.

Mercosur prezinta o populatie totala de aproximativ 200 milioane de oameni, care traiesc pe o suprafata mai mare decat a continentului European, de aproximativ 12 milioane de km patrati

La prima vedere pare o uniune vamala, dar Mercosur este mai mult de atat. A fost creat sub bolta a doua obiective: intarirea legaturilor politice intre statele membre si a celor din regiune, si adancirea integrarii economice in regiune. In acest caz Mercosur pare mai mult un instrument politic, decat unul comercial si economic.

Mercosur poate fi privit ca o manifestare regionala a procesului mondial de globalizare care implica forte economice importante, iar potentialul sau este imens. Asta include o varietate de politici si procese culturale, unele mai dezvoltate, altele in stadii embrionare, dar toate tinzand catre progres.

Mercosur este un ambitios proiect de integrare care are radacinile la mijlocul anilor 80, cand Argentina si Brazilia, competitori istorici pana atunci, au semnat o serie de protocoale comerciale.

In 1988 Brazilia si Argentina au semnat Tratatul de Integrare, Cooperare si Dezvoltare, acesta fiind un stadiu pentru o piata comuna, cu eliminarea graduala a tuturor barierelor si armonizarea politicilor macroeconomice ale celor doua tari. Au continuat prin dezvoltarea acordurilor si deschiderea lor catre alte tari din America Latina. Dupa interesul manifestat de Paraguay si Uruguay pentru adeziunea la aceste acorduri, un nou tratat a fost semnat de cele patru tari la 26 martie 1991, la Asuncion, in Paraguay, pentru crearea unei piete comune intre cele patru semnatare si care a fost numit Mercosur (Piata Comuna a Sudului).

Bolivia, Venezuela, Columbia si Peru si-au manifestat intentia de a se alatura Mercosur.

Acest tratat de la Asuncion este documentul legal prin care s-au pus bazele Mercosur, fiind un acord cadru care nu creeaza piata comuna, dar defineste obiectivele procesului de integrare si mecanismele pentru atingerea obiectivelor.

Tratatul inregistreaza decizia celor patru tari de extindere a pietelor si prin procesul de regionalizare si globalizare. Tratatul de la Asuncion a fost completat de Protocolul Aditional de la Ouro Preto semnat de cele patru tari la 17 decembrie 1994. Acest protocol a stabilit structura institutionala finala si organismele administrative ale Mercosur, precum si puterea specifica a fiecarui organism in parte si procedurile de luare a deciziilor.

La 19 iunie 1996, Mercosur si Chile au semnat un acord comercial de comert liber care a fost aprobat de presedintii celor cinci tari in San Luis, Argentina. Chile nu a devenit membru Mercosur, dar s-a alaturat zonei de comert liber fara adoptarea sistemului de tarifare comun extern. De asemenea, in acelasi an si Bolivia a semnat un acord cu Mercosur, de aderare la zona de comert liber.

In aceasta perioada Mercosur a creat un mecanism comun pentru consultarile politice, care a fost formalizat in 1998, in care cele 4 state, plus Bolivia si Chile au participat ca membre cu drepturi depline si au numit-o Politica Mercosur.

In termeni statistici, la 1 ianuarie 1995 statele membre au eliminat toate tarifele si barierele non-tarifare in comertul reciproc si au adoptat un tarif extern comun. Acest regim nu este totusi operational in totalitate nici in prezent.

O serie de produse comerciale continua sa fie supuse taxelor intre statele membre. Uniunea vamala va functiona la parametrii maximi la 1 ianuarie 2006, cu alte cuvinte Piata Comuna a Sudului nu este operationala in totalitate, fiind nevoie de ceva timp pentru atingerea obiectivelor propuse.

2. Evolutia organizatiei

Procesul economic de integrare, asa cum a fost planificat in tratatul de la Asuncion, a prevazut trei faze:

1. Prima faza: zona libera de comert, lucru care s-a realizat imediat dupa ratificarea tratatului,

2. faza doi: o uniune vamala, care a inceput sa functioneze in 1995, dupa semnarea protocolului aditional de la Ouro Preto,

3. faza trei: o piata comuna care este in plina desfasurare dar care are un ritm mai lent decat cel preconizat, datorita dificultatilor economice intampinate de tarile membre.

Trebuie subliniat ca acest model nu este nou, el este inspirat dupa modelul Uniunii Europene de la care a beneficiat de ajutor logistic si informativ. in urma acestui tratat Statele membre au stabilit o piata comuna, care a intrat in vigoare la 31 decembrie 1994 si care s-a numit Pita Comuna a Conului de Sud (MERCOSUR).

Aceasta piata comuna stabilea:

a.Libera circulatie a marfurilor, serviciilor si factorilor de productie, de la un capat la altul, intre tarile membre; eliminarea taxelor vamale si a tarifelor restrictive pentru circulatia marfurilor,precum si alte masuri echivalente.

b.Stabilirea unui tarif extern comun si adoptarea unei politici de comert comun cu tarile terte statelor parte, coordonarea si pozitionarea in regiune a comertului international si a forurilor comerciale.

c.Coordonarea politicilor macroeconomice si sectoriale intre statele parte in toate domeniile comertului international, agricultura, industrie, probleme fiscale si monetare, schimburile internationale si de capital, servicii, transport si comunicatii si orice alte domenii, care pot fi acorduri prin care sa se asigure o competitie corespunzatoare intre statele parte.

d.Angajamentul statelor parte pentru armonizarea propriilor legislatii pentru a intari procesul de integrare.

Acest prim protocol, desi a reusit sa cristalizeze relatiile dintre tarile membre, a fost urmat de semnarea altor tratate si protocoale pentru a rezolva problemele aparute in decursul procesului de dezvoltare a Mercosur.