Modelarea economico-matematică

Introducere

Cercetarea ştiinţifică are menirea de a promova descoperiri de noi legi, teorii, etc., care contribuie la îmbogăţirea cunoaşterii umane. Activitatea de cercetare ştiinţifică este “privilegiul” unor oameni de stiinţă, care prin aspiraţiile lor intelectuale deosebite pentru cunoaştere şi prin talentul lor contribuie la realizarea unor descoperiri cu efecte fundamentale asupra culturii şi civilizaţiei istorice ale omenirii. Importanţa cercetării s-a putut remarca în mod particular după cel de al doilea razboi mondial, când guvernele statelor beligerante au recunoscut implicaţiile cercetărilor asupra dezvoltărilor tehnologice, cu consecinţe directe asupra deznodământului conflagraţiei mondiale. În această recunoaştere un accent deosebit s-a acordat cercetărilor din domeniul ştiinţelor economice, în particular ştiinţelor inginereşti şi mai recent informaticii. Un rol important în cercetarea ştiinţifică din domeniul economic îl are ,,Modelarea economică’’.

,,Modelarea şi simularea proceselor economice’’ este o disciplină economică de graniţă cu matematica şi tehnica de calcul ce se ocupă de fundamentarea deciziei manageriale în condiţii de eficienţă pentru producător, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile şi cu posibilitatea utilizării tehnicii simulării. Aceasta oferă managerului latura riguroasă a acţiunilor sale ("ştiinţa de a conduce"), modalităţi multiple de punere de acord a resurselor (materiale, umane, financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumită perioadă de timp, oferindu-i posibilitatea de a gîndi şi a decide "mai bine" şi "mai repede" fără să denatureze realitatea. Astfel, principalii beneficiari ai rezultatelor modelării economice sunt însăşi oamenii de ştiinţă din ramura sau chiar acelaşi subiect de cercetare, care constituie “publicul” pentru care lucrările ştiinţifice sunt publicate.

Categorii de modelele economico-matematice

Principalele criterii pe baza cărora facem gruparea modelelor economico-matematice sunt următoarele:

1. În funcţie de sfera de reflectare a problematicii economice:

- modele macroeconomice - modele de ansamblu ale economiei,

- modele mezoeconomice - la nivel regional, teritorial,

- modele microeconomice - la nivel de întreprindere, unităţi, trust, companie, combinat.

2. În funcţie de domeniul de provenienţă şi concepţie (între diferitele grupe de modele există asemanări şi întrepătrunderi):

- modele cibernetico-economice (relaţii I/O cu evidenţierea fenomenelor de reglare),

- modele econometrice (elementele numerice sunt determinate statistic) - folosesc metoda de explicitare a unei tendinte (trend) sau metode de identificare a unei periodicităţi,

- modele ale cercetării operaţionale - permit obţinerea unei soluţii optime sau apropiate de optim pentru fenomenul studiat,

- modele din teoria deciziei (cu luarea în considerare a mai multor criterii, factori de risc, incertitudine),

- modele de simulare – incearcă să stabilească modul de funcţionare al unui organism macro sau microeconomic prin acordarea unor combinaţii de valori întîmplătoare variabilelor independente care descriu procesele,

-modele specifice de marketing.

3. În funcţie de caracterul variabilelor:

- modele deterministe (mărimi cunoscute),

- modele stochastice/probabilistice (intervin mărimi a căror valoare este însoţită de o probabilitate/variabile aleatorii).

4. În funcţie de factorul timp:

- modele statice,

- modele dinamice.

5. În funcţie de orizontul de timp considerat:

- modele discrete – secvenţiale,

- modele continue.

6. În funcţie de structura proceselor reflectate:

- modele cu profil tehnologic,

- modele informaţional-decizionale,

- modele ale relaţiilor umane,

- modele informatice.

Modelele economico-matematice utilizate în procesele economice din întreprinderi sunt de două feluri, şi anume: