Modele de piață Japonia

1. Introducere

Nici o tara nu a realizat ceea ce a realizat economia Japoniei in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Progresul economic al Japoniei in ultimele decenii a fost numit pe buna dreptate “Miracolul economic japonez”. Din 1950 produsul global net pe locuitor in Japonia a crescut de la mai putin de 20% din cel al Statelor Unite la mai mult de 70%. Intre 1951 si 1973 Produsul global a crescut cu o rata medie annuala de peste 10%.

Ce a provocat miracolul japonez ? A fost doar o problema de cultura. In Japonia exista o societate foarte disciplinata cu o etica puternica si o traditie de a coopera. Dar cu toate ca diferentele culturale pot fi o parte a acestei povesti, este mai mult decat atat.

Structural, Japonia are o economie capitalista bazata pe o piata libera. Nici o tara industrializata din lume nu au un sector public atat de restrans si nici una nu are un guvern mai “pro-afaceri” decat aceasta. Intr-o mare masura deciziile firmelor au produs acest “miracol”.

Pentru a explica mai detaliat succesul Japoniei, analistii analizeaza patru factori majori:

• rate foarte mari de economisire si investire;

• forta de munca foarte bine antrenata;

• absortia rapida si utilizarea efectiva a tehnologiei, mare parte importata;

• politica guvernamentala pro-crestere.

Dintre acestea poate cea mai importanta cauza a cresterii economice a Japoniei a fost incredibila rata a investitiilor. Intre 1951 si 1973 stocul de capital al Japoniei a crescut cu peste la 9% pe an. Toate investitiile in Japonia au fost finantate de economiile populatiei; in aceasta tara rata economisirii populatiei fiind cea mai ridicata din lume.

Al doilea factor care a contribuit la succesul economic al Japoniei este calitatea fortei de munca. Inca din 1950 Japonia a avut un nivel al educatiei comparabil cu cel din Statele Unite in ciuda unui nivel de dezvoltare economica mai scazut. Cei mai multi lucratori japonezi erau angajati in slujbe care cereau o productivitate foarte scazuta in raport cu educatia si antrenamentul lor. Cu timpul, stocul de capital al tarii a crescut, iar lucratorii s-au putut muta cu usurinta in slujbe ce cereau o productivitate ridicata.

De asemenea, Japonia a adoptat cele mai avansate tehnologii industriale din lume. Japonezii erau experti in a imbunatatii si apoi comercializa ceea ce importau. Prin importarea tehnologiei ei nu erau obligati sa o dezvolte pe cont propriu si pana recent Japonia a acordat o parte foarte mica din venitul ei pentru cercetare si dezvoltare.

Rolul guvernului in economia Japoniei este diferit de cel al guvernului din Statele Unite. Exista o contradictie intre economisti despre importanta guvernului ca instrument de crestere in Japonia. Este clar ca principala sursa a cresterii economice a fost sectorul privat, dar guvernul a fost cel care a jucat un rol de sustinere a sa. De exemplu, dupa cel de al doilea razboi mondial guvernul Japoniei, prin Ministerul Comertului si Industriei, a folosit tarife si cote pentru a proteja si a subventiona numeroase industrii cheie, incluzand pe cea a otelului, electricitatii si constructoare de nave. In anii ’60 industria chimica si cea constructoare de masini s-au adaugat la lista. La mijlocul anilor ’80 guvernul si sectorul privat au lansat un parteneriat pentru a dezvolta si comercializa urmatoarea generatie a computerelor. Pe scurt, guvernul japonez este implicat activ in procesul de alocare si are un cuvant de spus despre ce industrii se vor dezvolta si care nu.

Succesul mare al economiei japoneze a condus la un optimism general la sfarsitul anilor ’80. In 1992-1993 Japonia a intrat intr-o perioada de recesiune care a continuat si in 1994, iar produsul global a scazut. La sfarsitul lui 1994 a existat o tendinta de crestere, dar anul 1995 a adus o serie de piedici incluzand cutremurul devastator in orasul Kobe si o crestere rapida in valoarea yenului. O valoare mai mare a yenului a facut ca produsele japoneze sa para mai scumpe restului lumii si a amenintat sa diminueze cererea si sa impinga economic inapoi in recesiune. Astazi, Japonia are una dintre cele mai puternice economii din intreaga lume, aratand pana unde poate merge devotamentul angajatului fata de firma si implicarea activa a statului in economie.

Transformarea Japoniei in perioada postbelica dintr-o tara cu o economie ruinata si bulversata de conflagratia mondiala in a doua putere economica , dupa Statele Unite a fost apreciata ca fiind un miracol economic si un fenomen istoric.

2. Japonia – model de piata de inspiratie renana

Termenul renan concentreaza trasaturile caracteristice noii Germanii, care nu este de inspiratie prusiana ci chiar renana.Acest tip renan prezinta numeroase asemanari cu cel din Japonia, si pune accent pe reusita colectiva, pe consens, pe preocuparea pentru termenul lung.

Istoria ultimului deceniu ne arata ca modelul renan, model secund, care nu avusese pana acum drept de identitate, este mai echitabil si mai eficient decat cel neoamerican, cu care este cel mai ades comparat.Tipul renan de economie , este un model indiscutabil capitalist : economia de piata, proprietatea privata si libera initiativa constituie, in cadrul lui, regula.

Intr-o serie de puncte esentiale, modelul renan se deosebeste in chip radical de modelul american.Cele doua modele se deosebesc considerabil prin locul pe care fiecare il atribuie bunurilor comerciale, pe de o parte, si bunurilor mixte pe de alta parte.

In modelul renan fraiele capitalismului se afla, in cea mai mare parte in mainile bancilor, iar soarta lui nu se joaca la bursa. In acest model, bancile sunt cele care joaca, intr-o proportie mare rolul incredintat in modelul anglo-saxon, pietei financiare si bursei.

Modelul renan continua sa fie, din punct de vedere financiar, inchis, dar solid. Iar economia japoneza isi afla in el stabilitatea necesara dezvoltarii pe termen lung si competitivitatii.