Moneda euro

INTRODUCERE

Moneda unica este unul din cele mai incitante proiecte economice realizate vreodata. De altfel, implicatiile introducerii unei monede unice pentru o zona atât de întinsa, cu o populatie de peste un sfert de miliard de persoane, depasesc sfera economicului. În plus, Europa este una dintre regiunile cele mai încarcate de istorie din lume.

Aceasta face ca problema adoptarii EURO sa fie atât politica, cât si culturala. Este aproape imposibil de realizat o trecere în revista, chiar si rezumativa, a tuturor aspectelor implicate de adoptarea monedei unice europene.

Lucrarea de fata îsi propune numai sa evidentieze principalele puncte de interes ale acestui proces, din perspectiva economistului.

În prima parte am considerat utila prezentarea din punct de vedere cronologic a integrarii monetare. Am dorit sa subliniem caracterul organic, de continuitate, al evolutiei spre o moneda unica. EURO a aparut în mod obiectiv, ca o necesitate, ca raspuns la sporirea schimburilor comerciale intraeuropene.

Am trecut apoi în revista fundamentele teoretice ce au stat la baza proiectului european, si care i-au convins pe responsabilii de la Bruxelles de viabilitatea si fezabilitatea planului unei monede unice.

A doua parte se refera la aparitia monedei europene. Capitolul debuteaza cu o sinteza a avantajelor si dezavantajelor adoptarii unei monede unice. Urmeaza apoi un studiu asupra criteriilor de convergenta care trebuie îndeplinite de catre statele ce doresc sa faca parte din Uniunea Monetara Europeana. Analiza este realizata atât din punct de vedere teoretic, cât si practic, pornind de la date statistice preluate din surse de referinta. A doua parte se încheie cu prezentarea monedelor si bancnotelor EURO.

Cel mai important capitol este cel de-al treilea, referitor la impactul adoptarii EURO. Sunt prezentate aspectele institutionale ale Uniunii Monetare: crearea Bancii Centrale Europene si functionarea sa, punerea în practica a unui sistem de decontare european (TARGET), pregatirea bancilor, a firmelor si a pietelor financiare. Mai apoi este analizata evolutia EURO pe pietele financiare internationale si a cauzelor ce au stat la baza acestei evolutii.

Influenta EURO se va manifesta dincolo de granitele Europei. În ultimul capitol sunt analizate efectele monedei unice pentru tarile candidate la aderarea la U.E. Între ele se situeaza si România. Am considerat nu lipsita de interes prezentarea strategiei avute în vedere de tara noastra în contextul adoptarii EURO. Capitolul se încheie cu o analiza a implicatiilor avute de decizia europenilor asupra Sistemului Monetar International.

Speram ca lucrarea sa redea macar partial importanta, complexitatea si vastitatea acestui act fara precedent: crearea unei monede unice pentru Europa.

1.1 Cronologia integrarii monetare europene

Accelerarea schimburilor intracomunitare a crescut interdependenta statelor membre ale Comunitatii Europene, facându-le mult mai sensibile la variatiile cursurilor de schimb ale monedelor statelor europene partenere. În conditiile crizei francului din 1968, când Parisul anunta reintroducerea controalelor schimburilor si devalorizarea monedei, insuficienta procedurilor europene privitoare la astfel de crize devin evidente.

1.1.1 Planul Barre

Comisia Europeana decide sa prezinte Consiliului Europei un memorandum asupra politicilor susceptibile de a fi adoptate în interiorul Comunitatii pentru a face fata problemelor economice si financiare. Memorandumul, mai cunoscut sub denumirea de „planul Barre” , a fost prezentat la data de 12 februarie 1969, si cuprindea doua principii: convergenta politicilor economice si coordonarea politicilor monetare.

Convergenta politicilor economice se baza pe evolutia obiectivelor agregatelor economice: productie, preturi, soldul balantei de plati si al balantei comerciale. Planul Barre propune o confruntare a politicilor statelor membre prin intermediul întâlnirii si discutiilor dintre ministri responsabili cu politica financiara si monetara. Coordonarea politicilor economice a statelor membre urma sa fie realizata prin punerea în practica a unui sistem de indicatori de alertare, care trebuiau sa declanseze automat o examinare a situatiei tarii care se confrunta cu o deviere de la obiectivele fundamentale de politica economica.

Planul a avut un ecou favorabil. La 17 iulie 1969, Consiliul Ministrilor de Finante ai Celor 6 decide ca în cazul în care un stat membru ia decizii de politica monetara pe termen scurt, în masura sa afecteze celelalte state sau de natura sa se îndeparteze de la obiectivele stabilite în comun, vor avea loc consultari prealabile în cele trei comitete de experti (Comitetul monetar, Comitetul de politica conjuncturala si Comitetul de politica bugetara). În plus, Planul Barre subliniaza necesitatea introducerii unei veritabile solidaritati monetare între state. În acest sens, Comisia propune înfiintarea unui dublu sistem de finantare pe termen scurt, menit sa ajute statele aflate în dificultate.