Moneda unică europeană euro

Introducere

Am ales aceasta tema, “Moneda unica europeana EURO” , deoarece este un simbol care contribuie la o uniune mai stransa intre popoarele Europei, la o comunicare continua si extinsa.

Revolutia monetara intruchipata de euro implica mult mai mult decat eliminarea a unsprazece monede nationale si distribuirea unor noi bancnote colorate si monede in intreaga Europa. Ea atrage dupa sine unificarea pietei comune de bunuri si servicii a Uniunii Europene, modificari structurale majore, tari grevate de imprudenta fiscala si reorganizarea politicii monetare in unele dintre cele mai avansate economii industriale ale lumii. Desi la prima vedere poate parea ca noua moneda trans-europeana va avea o mica semnificatie in afara cercurilor bancare si a celor din turism, euro a invadat de fapt aproape fiecare sector din economia mondiala, definind termenii alegerilor si dezvoltarilor politice majore si bulversand mediul international al afacerilor.

Euro este moneda nou creata a Uniunii Europene si a devenit moneda oficiala la 1 ianuarie 1999. Pana in 2002, bancnote si monede nou emise vor inlocui siling-ul austriac, francul Belgian, marca finlandeza, francul francez, marca germana, lira irlandeza, lira italiana, francul luxemburghez, guldenul olandez, escudo-ul portughez si peseta spaniola, ca moneda oficiala exclusive a celor unsprezece natiuni. Aceste tari, la care ne referim considerandu-le “zona euro”, au acum o moneda comuna, o politica moderna unica si o politica in privinta ratei de schimb. Vechile monede nationale sunt eliminate pentru totdeauna. De regula subestimate, monedele joaca un rol crucial in functionarea economiilor moderne. Ele nu numai ca servesc ca valoarea standardizata de evaluare, astfel incat noi sa avem o modalitate constanta de exprimare a valorii, dar functioneaza si ca un efficient mijloc de plata, astfel ca nu trebuie sa exprime pretul fiecarui produs sub forma de milioane de alte produse pe care ar putea fi schimbat. La fel de important, monedele servesc drept mijloc de stocare a valorii, permitandu-ne sa ne transformam avutia la distanta si sa o stocam pe perioade nedefinite de timp.

Acum, euro este moneda a 330 milioane de persoane care locuiesc în cele 17 ţări din zona euro (BELGIA, GERMANIA, IRLANDA, SPANIA, FRANŢA, ITALIA, LUXEMBURG, ŢĂRILE DE JOS, AUSTRIA, PORTUGALIA ŞI FINLANDA, GRECIA, SLOVENIA, CIPRU, MALTA, SLOVACIA, ESTONIA).

Introducerea monedei unice europene-euro

Prin Tratatul de la Maastricht se prevedea realizarea unei Uniuni Economice şi Monetare (UEM) între toate statele membre sau o parte din ele. Aceasta s-a realizat prin următoarele etape:

În 1 iulie 1990 a început prima etapă, care a permis instaurarea libertăţii totale de mişcare a capitalului între cele 12 state member ale Uniunea Europeana şi totodata a dus la stabilirea planurilor de ajustare structurală pentru reducerea dezechilibrelor şi obtinerea unei convergente a evoluţiilor şi structurilor macroeconomice naţionale, în ţările care se confruntau cu importante dezechilibre economice. Aceată etapa a luat sfârşit la data de 31 decembrie 1993.

Etapa a doua a UEM a început la 1 ianuarie 1994, în cadrul căreia a fost creat Institutul Monetar European (IME), având sediul la Frankfurd. Acesta constituia un dispozitiv de tranzitie către viitoarea Banca Centrala Europeana, înlocuind Comitetul Guvernatorilor Băncii centrale si preluând activităţile Fondului European de Cooperare Monetara (F.E.C.O.M.). Principalele roluri ale IME sunt de întărirea coordonării politicilor monetare naţionale, de supravegherea functionării Sistemului Monetar European şi de pregătirea instrumentelor viitoarei politici monetare unice.

Tot în această etapă s-a interzis accesul privilegiat al sectorului public la instituţiile financiare şi al finanţarii monetare a deficitelor publice, dar şi o convergenţă mai mare a economiilor ţărilor member.

A treia etapă a început la 1 ianuarie 1999 , implică utilizarea unei monede unice şi crearea unei Bănci Centrale Europene (BCE) care înlocuieste Institutul Monetar European. A intervenit pentru tările considerate apte dupa Consiliul European de la Bruxelles din 2-3 mai 1998.