Motivarea Personalului

INTRODUCERE

Tema referatului meu este ’’MOTIVARE PERSONALULUI ÎNTR-O ÎNTREPRINDERE’’ , în care am sintetizat câteva aspecte importante ale modului în care se poate determina personalul să lucreze mai eficient şi să obţină performanţe cât mai ridicate.

Pentru început am definit noţiunea de ’’motivare’’ , tipurile de motivare , recompensele pe care le pot primi angajaţii ca urmare a performanţelor obţinute şi care îi motivează să lucreze în continuare.

De asemenea, am introdus teoriile care stau la baza motivării angajaţiilor, pornind de la Teoria nevoilor a lui Maslow şi terminând cu Modelul Porter-Lawler.

Am ales această temă pentru a ilustra ceea ce trebuie să facă cei care se ocupă de managementul întreprinderii pentru a sprijini angajaţii în realizarea unei munci cu eficacitate maximă şi să-i recompenseze pentru eforturile depuse.

Obiectivul pe care vreau să-l ating cu această lucrare este de a le arăta colegilor mei cum trebuie să procedeze cu personalul, în cazul în care vor deveni manageri, dar şi cum ar trebui să fie trataţi la locul de muncă.

Ca şi concluzie, pot afirma că este foarte important modul în care trebuie tratat personalul pentru atingerea obiectivelor propuse şi obţinerea unei satisfacţii maxime.

CAP .I. DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA MOTIVÂRII

1.1. DEFINIREA MOTIVÂRII

Într-o întreprindere un loc important îl ocupă motivarea şi antrenarea personalului , ale cărui performanţe trebuie recompensate şi încurajate.Totuşi recompensele nu trebuie să vizeze doar partea materială a lucrurilor deoarece banii nu determină întotdeauna oamenii să lucreze cu mai multă hărnicie.Studiile recente arată că recompensarea angajaţilor trebuie,mai degrabă,să se concretizeze în încrederea,într-un climat favorabil la locul de muncă,în participarea la luarea deciziilor în cadrul înteprinderii,prin avansarea în post,prin realizarea unei munci interesante şi incitante pentru a veni tot timpul cu ceva nou.

Pentru a se oţine rezultatele care se doresc, managerii unei întreprinderi trebuie să coordoneze munca şi să dobândească participarea reală, efectivă a oamenilor la executarea ei.aceştia îşi transformă deciziile în acţiuni printr-o funcţie esenţială a managementului, respectiv cea de leading sau,pur şi simplu, funcţia de motivare .

Motivarea reprezintă procesul mişcării unora din membrii organizaţiei pri alţii de a acţiona în direcţia obţinerii, atingerii atât a obiectivelor individuale cât şi cele organizaţionale.Conceptul de motivare este esenţial pentru lider, termenul fiind folosit pentru a descrie forţele din individ care sunt responsabile de nivelul, discreţia şi persistenţa locului de muncă.

Motivaţiile desemnează acele elemente – formale sau informale, de natură economică sau moral-spirituală – pe care proprietarii şi managerii le administrează salariaţilor firmei satisfacându-le anumite necesitaţi individuale şi de grup, pentru a-i determina ca, prin atitudinile, eforturile, deciziile, acţiunile şi comportamentele lor să contribuie la desfăşurarea activităţilor şi îndeplinirea obiectivelor firmei.

Tipul de motivare desemnează ansamblul de motivaţii, delimitate în funcţie de anumite criterii, folosite în mod repetat de manageri într-o optică specifică, care se bazează , conştient sau inconştient pe anumite ipoteze privind condiţionarea motivatională a performanţelor salariaţilor firmei.

Tipuri/forme de motivare:

1. pozitivă -măriri de salariu, prime, cote parţi din profit, mulţumiri , laude, ceremonii, acordarea de titluri, promovări;

2. negativă reduceri de salariu, amenzi, retrogadări, ameninţări verbale, mustrări;

3. cognitivă are în vedere latura, dimensiunea intelectuală a salariatului, axându-se pe satisfacerea nevoilor individuale de a fi informat, a cunoaşte, de a opera şi “controla” mediul în care îşi desfăşoară activitatea;

4. afectivă – are în vedere ca salariatul să se simta bine la locul de muncă şi în cadrul firmei, să fie apreciat şi simpatizat de colegi, şefi, subordonaţi, să se manifeste faţă de el simpatie şi consideraţie;

5. intrinsecă – determinarea salariatului să se implice, să depuna efort şi să obţină rezultate în cadrul firmei întrucat din aceste procese el obţine satisfacţii ce ţin de personalitatea lui;

6. extrinsecă – determinarea salariatului să se implice, să depună efort şi să obţină rezultate în firmă pentru că acestea vor genera din partea organizaţiei anumite reacţii formale şi informale, economice şi moral-spirituale care îi vor produce satisfacţii;

7. economică – salarii, prime, gratificaţii, penalizări la salarii, imputări financiare in caz de erori

8. moral spirituală – acordarea de către manageri a încrederii în salariaţi, exprimarea de mulţumiri şi laude, lansarea de avertismente, mustrări şi invective, acordarea de titluri onorifice.

Motivarea se confundă adesea cu manipularea, crezându-se că nu este decât eufemism pentru manipulare şi că managerii dobândesc participarea salariaţilor sau îndeplinirea sarcinilor prin presiunea psihologică asupra oamenilor pentru a realiza ceea ce aceştia nu vor să îndeplinească.

Diferenţa dintre manipulare şi motivarea reală este reliefată pe baza atitudinilor şi a abordărilor şi constă în faptul că fiecare individ este o existenţă unică cu o mulţime de motive şi impulsuri în continuă schimbare, ei nefiind conduşi sau constânşi pentru îndeplinirea unor obligaţii.

1.2. RECOMPENSELE ŞI PERFORMANŢA

În cadrul motivării personalului într-o întrprindere recompensele sunt privite ca instrumente care motivrază oamenii să lucreze, să acţioneze efectiv,real. În teoria moivării noţiunea de recompensă are un sens mai larg decât pur şi simplu imaginea banilor sau cel mai adesea plăcerea asociată cu ei.O recompensă este orice lucru pe care un individ îl percepe ca valoare,ca de valoare.