Negustori și comercianți

Introducere

La baza evolutiei si progresului omului si societatii a stat comertul, implicit negustorii si comerciantii.Inca de cand oamenii au inceput sa comunice si-a facut aparitia si comertul.Primii oameni isi produceau singuri cele necesare,pe masura ce civilizatia se dezvolta, s-a facut necesara aparitia schimbului(asa numitul troc).

Prin troc se intelege schimbul direct –produs contra produs- atunci cand exista surplus. Oameni cedau unele produse (din care aveau mai multe) altor oameni care aveau alte produse excedentare,pentru ca acest process sa se realizeze era necesar ca ambii parteneri de schimb sa fie de acord iar valoarea produselor care urmeaza a fi schimbate sa fie aproximativ egala.

Odata cu evolutia societatii negustorii faceau schimburile mult mai simplu datorita aparitiei unei marfi intermediare denumita moneda.Asa numitul troc , odata cu aceasta evolutie s-a descompus in doua operatii, vanzarea marfii si cumpararea ei. Analizand aceasta evolutie in timp , negustorii ajung sa formeze o adevarata civilizatie comerciala. Ei sunt organizati in bresle , asociatie de mestesugari din aceeasi bransa create pentru apararea intereselor commune (astazi acest cuvant ar putea desemna organizatiile profesionale formate din muncitori si patron, corporatii).

Perspectiva istorica

Specialistii in teoria comerciala au analizat evolutia in timp a schimbului si au ajuns la concluzia ca inceputurile civilizatiei comerciale sunt in urma cu patru mii de ani. Mai multe popoare mediteraneene au fost mari navigatori si negustori deoarece comertul pe mare a fost practicat inca de atunci fiind singura metoda de transport si de a intra in contact cu alte civilizatii de culturi diferite si produse necesare.Aceste popoare formau adevarate institutii comerciale in Africa, Anglia, Tarile Baltice etc.

Pentru Europa a urmat epoca invaziilor barbare si musulmane care au atenuat dezvoltarea schimburilor in favoarea aparitiei unei economii inchise.In secolul al XI-lea are loc revolutia comerciala in care reprezentantii unor schimburi mai largi si diversificate intre domenii si zone s-au Infruntat cu adeptii economiei inchise, astfel se creeaza doi poli ai comertului European -zonele mediteraneene si cele de la Marea Nordului-.Acest lucru face sa apara si comerciantul, la inceput se deplasau din loc in loc iar apoi s-au stabilit in diverse orase.Astfel se dezvolta primele locuri de intalnire dintre marfurile din sud si cele din nord iar mai tarziu vor forma marile targuri europene.

Societatea a fost intr-o continua transformare, negustorii au vrut sa locuiasca in orase sau in locurile unde isi puteau desface produsele usor si in mari cantitati.Agricultura s-a dezvoltat devenind si ea o sursa de produse care depaseau necesitatile familiei si chiar ale zonei, ele fiind valorificate prin intermediul schimbului.

In secolul al XII-lea, prin adoptarea unui calendar fix, aparitia si introducerea in viata cotidiana a ceasurilor, orologiilor care divizau ziua si noaptea in 24 de ore si prin alte aspecte si-a pus amprenta pe evolutia comertului si dezvoltarea tehnologiilor sale.Au aparut adevarate manuale de comert care enumerau, descriau marfurile, tarifele vamale si itinerariile la relatiile cu fiscul, stipulau reguli si consiliau negustorii. Aceste manuale incercau sa ajute comerciantii in intelegerea si utilizarea mecanismelor economice.

Ca exemplu pentru cele spuse mai sus vom discuta despre negustorii si comerciantii din Bucuresti.

La inceput negustorii au desfasurat o activitate mai mult ambulanta, ei fiind cei care alergau dupa client si nu invers.Pe masura ce afacerile prosperau negustorii norocosi chiar daca plecau dupa marfa la Lipsca, Istambul sau Paris au deschis in Bucuresti puncte fixe unde isi vindeau produsele.Astfel lucrurile s-au schimbat din ce in ce mai mult, comertul bucurestean impartinduse in doua forme unanim recunoscute:comertul stabil si cel ambulant.Comertul stabil presupunea existent unei firme si a unui spatiu inchiriat sau in propietate, unde se putea desfasura activitatea propriu-zisa de comercializare a diferitelor produse.Comertul ambulant avea ca loc de desfasurare strada, insa era necesara o autorizatie din partea autoritatilor pentru a putea fi practicat.

Inaine obiceiul era ca negustorul sa vina la boier acasa cu bocceaua cu marfuri in spinare,dar, cu timpul boierul si (mai ales) boieroaica au inceput sa mearga la negustor, acesta facandu-si o pravalie unde isi avea marfurile si isi primeau cumparatorii.Se spune ca, comerciantii nu produc si nu creaza dar dau valoare lucrurilor pe care altii le-au facut.