Obiectivele și funcțiile fondului monetar internațional - relațiile cu țările membre

CAP 1 Concepte privind Fondului Monetar Internaţional

1.1 Crearea Fondului Monetar Internaţional

Fondul Monetar Internaţional este o agenţie specializată care are ca scop promovarea siguranţei economice la nivel mondial. A fost fondat în iulie 1944 în urma unei conferinţe monetare organizată la Bretton Woods. În cadrul acestei conferinţe se redactează proiectul de statut al FMI care va deveni text de referinţă pentru funcţionarea Sistemului Monetar Internaţional.

În linii mari, orientările FMI prevăzute la această conferinţă sunt valabile şi astăzi.

Conferinţa de la Bretton Woods s-a desfăşurat pentru a analiza dezordinea economică generată de al doilea război mondial şi pentru a căuta o modalitate de stabilitate economică la nivel internaţional.

S-a pus întrebarea prin ce mecanism internaţional se poate evita revenirea la condiţiile economice dezastruase de dinaintea celui de-al doilea război mondial. Pentru a evita instaurarea dezordinii monetare internaţionale, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie decid să pună fundamentele unui nou sistem internaţional, capabil să asigure stabilitatea economică mondială după război.

Au fost propuse două planuri:

a) Planul “White” , din partea Statelor Unite

b) Planul “Keynes” , din partea Marii Britanii.

Planul “White” pleacă de la idea că marea criză a anilor ’30 a fost provocată de supraevaluarea monedelor, ceea ce a provocat o puternică instabilitate a schimburilor şi o frecventă devalorizare a monedelor naţionale. El propune să se creeze un Fond de Stabilitate a Naţiunilor Unite şi a asociaţiilor acestora, fond care să împiedice revenirea la politici de schimb necooperatiste şi să acorde credite ţărilor care vor să-şi apere monedele. Planul prevede, de asemenea, crearea unei Bănci Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, însărcinată să finanţeze reconstrucţia ţărilor distruse de conflicte militare, precum şi dezvoltarea economică a statelor slab dezvoltate.

Planul “Keynes” a apărut într-o prima versiune în septembrie 1941 şi reia idea înfiinţării unei bănci supranaţionale. Acest organism e denumit în acest plan “Camera Internaţională de Compensaţie”, ar fi fost însărcinat să efectueze o compensaţie multilaterală între băncile centrale şi să acorde credite ţărilor în dificultate. Keynes prevede ca toate plăţile să fie făcute într-o nouă monedă cu acoperire în aur, pe care o denumeşte bancor.

Deşi elaborate separat, cele două planuri coincid în privinţa obiectivelor de atins, respectiv:

-stabilizarea cursului de schimb;

-restabilirea convertibilităţii libere a monedei;

-încurajarea comerţului internaţional;

-acordarea de finanţări ţărilor aflate in dificultate.

Planurile se opun însă în două domenii principale:

a) domeniul finanţărilor. Englezii susţin că sistemul de finanţare prevăzut de proiectul american riscă să provoace o penurie de dolari şi să blocheze expansiunea comerţului internaţional. În mod contrar, americanii apreciază că sistemul de finanţare elaborat de Keynes va duce la o îndatorare nelimitată a ţărilor ale căror balanţe de plăţi sunt în deficit, iar această îndatorare riscă să pună în pericol stabilitatea Sistemului Monetar Internaţional.

b) modul de ajustare. Planul Keynes propune ca efortul de ajustare să fie suportat de ţările excedentare, obligându-le să-şi mărească importurile. În mod contrar, Planul White propune ca ajustările să fie suportate de ţările deficitare, obligându-le să prevadă programe de stabilizare prin reducerea importurilor.

Pe langa cele 2 planuri care au stat la baza FMI mai intalnim si :

proiectul experţilor canadieni care susţinea formarea unei „Uniuni Valutare

Internaţionale”

planul delegaţiei franceze intitulat „Sugestii referitoare la relaţiile monetare

internaţionale”

Conferinţa monetară şi financiară a Naţiunilor Unite şi Asociate a început la

data de 1 iulie 1944 la Bretton Woods din Statul New Hempshire cu participarea a 45

de state şi s-a încheiat la 22 iulie 1944 prin aprobarea „Declaraţiei comune a experţilor privind crearea Fondului Monetar Internaţional al Naţiunilor Unite şi Asociate”.