Organizația Mondială a Comerțului

OMC a fost înfiinţată în 1995 ca rezultat al Rundei de negocieri comerciale multilaterale Uruguay (1986-1994). Este o organizaţie internaţională care stabileşte reguli globale de comerţ între statele membre. Inima sistemului OMC, cunoscut şi ca sistemul de comerţ multilateral, o reprezintă acordurile OMC care schiţează regulile legale de bază ale comerţului internaţional ca şi angajamentele de deschidere de pieţe asumate de membrii săi. Aceste acorduri au fost negociate şi semnate de toţi Membrii OMC şi adoptate conform procedurilor interne specifice.

OMC este compus din guverne şi entităţi politice (cum este Uniunea Europeană) şi este o organizaţie condusă de Membri, deciziile luându-se prin consens. Apartenenţa la această organizaţie implică un echilibru între drepturi şi obligaţii. La momentul actual OMC are 149 de Membri şi circa 25 de negocieri de aderare în curs de finalizare. Majoritatea Membrilor sunt ţări în curs de dezvoltare. Cea mai mare şi mai cuprinzătoare entitate din cadrul OMC este Uniunea Europeană cu cele 25 de state membre. Statele membre UE îşi coordonează poziţiile la Bruxelles şi la Geneva, Comisia Europeană având sarcina de a reprezenta ansamblul Statelor Membre ale UE în cadrul OMC.

Organismul de decizie din cadrul OMC este Conferinţa Ministerială, care se reuneşte cel puţin la fiecare doi ani. Ultimele conferinţe au avut loc Seattle (1999), Doha (2001- cea care a lansat Agenda de Dezvoltare Doha), Cancun (2003) şi Hong Kong (2005). În afară de acestea, Consiliul General se întruneşte de câteva ori pe an la sediul OMC din Geneva. Amândouă se compun din reprezentanţi ai Membrilor OMC. La următorul nivel, Consiliul pentru comerţul cu bunuri, Consiliul pentru comerţul cu servicii şi Consiliul privind Proprietatea Intelectuală, Organul de reglementare a diferendelor, ca şi alte comitete specializate, grupuri de lucru se ocupă de acordurile în sine, dar şi de alte subiecte cum ar fi mediul, dezvoltarea, acceptarea noilor membri şi acorduri comerciale regionale. Secretariatul OMC aflat la Geneva acordă suportul tehnic pentru diferitele consilii şi comitete şi pentru conferinţele ministeriale, analizează comerţul mondial şi oferă informaţii celor interersaţi de OMC.

Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) este o organizaţie internaţională care supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea „Acordului general asupra tarifelor şi comerţului“ şi operează în direcţia reducerii şi abolirii barierelor comerţului internaţional.

Sediul OMC se află în Geneva, Elveţia. În 13 mai 2005, Pascal Lamy a fost ales director general al OMC. Acesta a preluat funcţia de la predecesorul său, Supachai Panitchpakdi la data de 1 septembrie, 2005. Până la data de 19 august, 2005 au existat 148 de memberi ai organizaţiei. Tuturor membrilor OMC li se recomandă să-şi ofere reciproc statutul de naţiunea cea mai favorizată, astfel încât (cu mici excepţii) concesiuni comerciale oferite de un membru OMC unei ţări trebuie să fie oferite tuturor membrilor OMC.

Origini

Organizaţia Mondială a Comerţului a fost creată la 1 ianuarie 1995 pentru a înlocui Acordului general asupra tarifelor şi comerţului (GATT - General Agreement on Tariffs and Trade) care cuprindea o serie de tratate comerciale încheiate la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, cu scopul de a facilita comerţul liber. Principiile şi acordurile GATT au fost adoptate de OMC care a fost însărcinată cu administrarea şi extinderea acestora. Spre deosebire de GATT, OMC are o structură instituţională substanţială.

Efectiv, OMC este succesoarea mult amânată a Organizaţiei Internaţionale a Comerţului care iniţial a fost planificată a fi urmaşa GATT-ului. Carta internaţională a Organizaţiei Internaţionale a Comerţului a fost stabilită în cadrul conferinţei Naţiunilor Unite asupra comerţului şi ocupaţiei, organizată la Havana în martie 1948, însă a fost blocată de Senatul american. Unii istorici au presupus că nereuşita e posibil să fi rezultat din temerile venite din interiorul comunităţii de afaceri americane, acelea că Organizaţia internaţională a comerţului, (ITO) ar fi putut fi folosită pentru a regulariza, mai degrabă decât pentru a liberaliza marile afaceri (Lisa Wilkins, 1997).

Funcţii

OMC are două funcţii de bază: este un forum de negocieri pentru discuţii asupra regulilor comerciale noi, dar şi deja existente şi ca şi un corp de acord în privinţa disputelor.

Negocieri

Acolo unde cele mai multe organizaţii operează pe „o ţară, un vot“ sau pe baza „voturilor măsurate“, multe decizii ale OMC, cum ar fi adoptarea înţelegerilor (şi a reviziilor aduse acestora) sunt determinate de consens. Acest lucru nu înseamnă însă ca s-a ajuns la unanimitate: doar că nici un membru nu găseşte o decizie a fi atât de inacceptabilă, încât să insiste pe o anumită obiecţie. Votul este folosit doar ca un mecanism de reducere sau în cazuri speciale.

Avantajul consensului este acela că încurajează eforturile de a găsi decizia acceptată de către toţi. Principalele dezavantaje includ cererile de alocare a unei perioade de timp mai mare şi mai multe runde de negocieri, pentru a dezvolta o decizie în consens, iar tendinţa ca acordurile finale să folosească un limbaj ambiguu asupra părţilor contencioase punctează faptul că viitoarele interpretări ale tratatului vor fi dificile.