Piața financiară în România și rolul ei asupra finanțării întreprinderilor

Teritoriu aflat prin excelenta sub imperiul pragmatismului, domeniul pietelor financiare a inceput sa-si dezvolte si o redutabila latura teoretica. Chiar daca evidenta legaturii nemijlocite dintre teorie si practica mai este inca pusa la indoiala , nu trebuie uitat ca intreaga ,, temelie ” a stiintei financiare moderne este fundamentata pe domeniul pietelor financiare.

In orice economie de piata exista si functioneaza o piata financiara , mai mult sau mai putin dezvoltatasi aceasta reprezinta locul unde se intalneste

oferta cu cererea de fonduri financiare.

În zilele noastre, piata financiara internationala are o importanta considerabila pentru economia mondiala si priveste, în egala masura, si întreprinderile care se confrunta cu caracterul limitat al resurselor proprii de finantare, cu volatilitatea cursului de schimb, a ratei dobânzii si a activelor financiare, pe baza carora majoritatea tarilor, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, îsi concep întregul sistem de finantare.

Orice participant sau viitor participant al unei întreprinderi va trebui sa aiba o viziune în acelasi timp tehnica, micro si macroeconomica a acestor noi piete financiare ca un jargon adesea derutant. De asemenea, trebuie sa constientizam faptul ca, daca altadata întreprinderile puneau în prim-plan functia productiva, apoi pe cea comerciala, în zilele noastre rentabilitatea finala a activitatii depinde din ce în ce mai mult de functia financiara în sensul tehnic al pietei; astfel, a crea un produs bun si a-i asigura o retea comerciala sunt insuficiente, daca întreprinderea nu realizeaza în acelasi timp si o finantare corespunzatoare.

A discuta despre pietele financiare internationale înseamna a discuta si despre pietele financiare nationale. Desi fiecare tara are propria sa legislatie si se diferentiaza prin aceste aspecte juridice sau tehnice, nu trebuie uitat ca fiecare piata financiara nationala de o anumita anvergura este parte integranta a pietei financiare internationale.

Acest gen de fuziune între national si international îmbraca urmatoarele aspecte: similitudinea tuturor tehnicilor financiare, indiferent de piata de referinta;

-pentru pietele organizate ce depind de autoritatile locale, principiile si mecanismele sunt

identice în ansamblu (spre exemplu, modul de functionare a contractelor cu termen fix sau

optional într-una dintre tari înseamna a-l cunoaste cu câteva nuante în toate celelalte tari);

dorinta tuturor marilor institutii financiare de a atrage strainii, fie ei investitori, debitori

sau intermediari (banci), oferindu-le toate produsele cu maximum de facilitati. De îndata ce un produs financiar apare în cadrul unei institutii, în scurt timp el se generalizeaza la toate celelalte.

În general, se poate spune ca trei sferturi din produsele financiare utilizate pe piata financiara internationala sunt noi, întrucât ele au aparut abia în anii ‘80 sau ‘90. Înainte de acesti ani putem vorbi doar de o preistorie a finantelor moderne.

Finantistii de astazi aduc în discutie riscul de conflict dintre sfera economica reala si sfera financiara. Sfera economica reala reprezinta activele care contribuie la buna functionare a sistemului economic din fiecare tara. Sfera financiara, asa cum o indica si denumirea, priveste în întregime noile finante, deci toate produsele financiare, cele clasice ca si cele recente, incluzând pietele de valori mobiliare, de finantare ca si de simple tranzactii, de acoperire si speculare.

Dezvoltarea sferei financiare s-a realizat mult mai accentuat decât cea a sferei economice reale.Acest dezechilibru se explica printr-un transfer nefast al activitatilor productive catre rentabilitatea imediata, dar iluzorie pe termen lung, a sferei financiare.

Urmare a liberalizarii comertului si a desfiintarii barierelor si restrictiilor vamale, precum si a acordurilor de integrare regionala, tarile dezvoltate au manifestat o tendinta de dezvoltare a pietelor de desfacere multinationale. Întreprinderile puternice îsi extindeau activitatea în afara tarilor lor, parcurgând un proces de trecere de la o productie autohtona la internationalizarea productiei, prin extinderea activitatilor lor specifice pe toate continentele lumii. Apar astfel întreprinderile multinationale sau transnationale.

Extinderea pietelor de cumparare globale a generat cresterea si dezvoltarea economica a întreprinderilor transnationale, implicit a tarilor puternic industrializate, dar si a economiilor locale prin crearea de noi locuri de munca si transfe rul de know-how si tehnologii avansate.Dezvoltarea sistemelor comunicationale a determinat disparitia ringurilor bursiere traditionale,ca loc de desfasurare a tranzactiilor cu titluri de valoare, acestea fiind înlocuite de un sistem global, integrat pe piete virtuale formate din retele de computere care permit tranzactionarea on-line a unui numar mare de titluri de valoare pe piata internationala, indiferent de valuta de referinta.

Aceste piete fara o localizare fizica sunt denumite „euromarkets”, prin intermediul carora întreprinderile pot emite actiuni sau obligatiuni în diverse valute.