Piața Hârtiilor de Valoare din Republica Moldova

Introducere

Un rol deosibit de mare în cadrul economiilor naţionale ale lumii revine pieţei de capital. De ce? În primul rând, piaţa de capital asigură absorbţia masivă a resurselor financiare atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării şi le direcţionează direct şi indirect în dezvoltarea şi prosperarea economiilor lumii. Prin urmare, se asigură o finanţare de durată a entităţilor economice şi a naţiunilor în întregime.

Pe parcursul ultimilor trei ani piaţa de capital din Republica Moldova a înregistrat un mare progres marcat atât prin creşterea volumelor emisiilor de valori mobiliare, cât şi prin sporirea volumului tranzacţiilor cu valori mobiliare pe piaţa secundară.

Desigur, că la moment nu putem afirma că avem o piaţă de capital dezvoltată (lipsesc emisiunile publice de valori mobiliare, puţine acţiuni sunt lichide pe piaţa secundară, etc.), însă există un început şi un salt promiţător pentru această piaţă. Premizele de dezvoltare, la fel, persistă. Din an în an creşte volumul remitenţelor, iar odată cu apropierea de spaţiul UE fluxuri financiare considerabile sunt gata să penetreze circuitul financiar al Republicii Moldova.

Valoarea anuală a pieţei de capital (emisiuni de constituire şi suplimentare de acţiuni/obligaţiuni corporative, tranzacţii cu acţiuni/obligaţiuni corporative pe piaţa secundară) a depăşit în anul 2007 pragul de 3 miliarde de. lei, în creştere cu 72% faţă de anul precedent. Aportul la acest salt a fost adus atât din partea creşterii volumelor emisiunilor de valori mobiliare (+ 86 %), cât şi a valorii tranzacţiilor pe piaţa secundară a valorilor mobiliare (+64 %). Acest salt al pieţei de capital din anul 2007 a fost alimentat în primul rând de investiţiile directe şi indirecte în sectorul financiar al Moldovei, precum şi în aşa ramuri ca, bunăoară, construcţii, transport, comerţ.

În Republica Moldova există şi se dezvoltă o piaţă de capital, dar este la un nivel de dezvoltare foarte jos în comparaţie cu alte pieţe externe. Conform celor expuse mai sus referitor la piaţa de capital şi bursele de valori, gîndind bine şi analizînd tot ceea ce sa spus pînă acum în acest paragraf, eu aş forma piaţa de capital în R.M. din trei sectoare:

1. Societăţile comerciale care atrag capitalul financiar şi îl învestesc în bunuri şi tehnologii productive.

2. Gospodăriile familiale care economisesc o parte din venituri şi le pun la dispoziţia investitorilor.

3. Instituţiile financiare şi bancare.

O viitoare piaţă de capital va fi mult mai complexă cel puţin din următoarele II motive:

În primul rînd fiecare din cele 3 sectoare desfăşoară şi activităţi speciale, astfel societăţile comerciale îşi vor fructifica mai multe disponibilităţi băneşti proprii în operaţiuni financiare sau bancare: cumpărări de acţiuno şi obligaţiuni acordate de credite comerciale.

În al doilea rînd, tranzacţiile financiare între sectorul 2 şi 1 se pot face şi direct fără apelarea la serviciile de intermediere ale instituţiilor financiar-bancare. Mai mult tilurile cumpărate de populaţie din economiile sale pot fi mobilizate(transformate din nou în bani) pe o piaţă secundară de capital înainte de scadenţă, piaţă ce se va dezvolta tot mai mult şi care va determina o circulaţie intensă acestor hîrtii de valoare şi multiple fluxuri financiare fără legătură directă cu capitalul iniţial constituit.

2.Istoricul apariţiei şi caracteristicile bursei

Pornind de la limbajul comun, denumirea de bursă reprezintă o alocaţie, iar din punct de vedere etimologic această denumire provine din grecesc “bursa” semnificând săculeţ cu bani.

Din punct de vedere economic, bursa reprezintă o piaţă unde au loc tranzacţii bursiere după o anumită procedură reglementată.

Schimburile, tranzacţiile se cunosc din cele mai vechi timpuri şi se efectuau, la început, sub formă de troc. Ulterior, regele Lidiei din Asia Mică a înlocuit trocul tradiţional printr-un schimb de mărfuri contra unor piese din argint şi aur.

În Mesopotamia apare pentru prima dată sistemul de împrumut cu dobândă,la care apelau cei ce doreau să dez-volte o activitate comercială.Câteva secole mai târziu,în Roma antică,apare categoria de publicani reprezentând comercianţii abilitaţi de către senat ce aveau exclusivitate în colectarea impozitelor,aprovizionarea armatei,etc. Aceştia întemeiau societăţi în comandită pe acţiuni numite societăţi publicanorum,iar acţiunile acestor societăţi se negociau în bazilici construite special în acest scop.Cei ce se ocupau de vânzarea acestor acţiuni se numeau argentari.

La aproximativ 1000 de ani după prăbuşirea Imperiului Roman,această activitate de schimb apare la genovezi şi la armatorii şi comercianţii veneţieni care, pe durata unei călătorii,constituiau societăţi pe acţiuni ce se dizolvau la sfârşit prin separarea părţilor cu care fiecare a contribuit.

Ca urmare a analizelor întreprinse de numeroşi specialişti în domeniu, s-a demonstrat că bursa este piaţa cea mai dezvoltată ce poate fi reglementată şi permanent perfecţionată.

Dinamismul vieţii economice a demonstrat că însuşi conceptul de bursă este într-o permanentă dezvoltare.

Cea mai sugestivă definiţie dată bursei este cea a lui Fernand Brendel – “Bursa este ultimul etaj al unei pieţe care nu se mai închide şi care cuprinde şi domină întreaga activitate economică”.

PREMISELE APARIŢIEI PIEŢEI BURSIERE

1. Concentrarea tranzacţiilor - s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, în locuri uşor accesibile şi care să permită realizarea unui volum cât mai mare de tranzacţii, trecând prin fazele de târguri, centre industriale, etc.

2. Necesitatea apariţiei şi dezvoltării normelor imperative ce au reglementat această piaţă.

Încă din Roma antică exista un document numit “colegium mercantorum” ce reglementa desfăşurarea acestor tranzacţii.În 1771, în timpul Mariei Tereza, este dată prima reglementare în materie de burse, cu referire la bursele de valori.

Acest cadru legal permite dezvoltarea instituţiei ca atare.

3. Demateralizarea schimbului - tranzacţiile se fac cu simboluri ce simbolizează o anumită mafă, iar unitatea de măsură este contractul.

4. Comerţul cu bunuri viitoare – se dezvoltă ca urmare a diferenţei de timp datorată transportului sau sezonalităţii producţiei în raport cu consumul.â

5. Tranzacţionarea efectelor de comerţ (warantul, trata, cambia, conosamentul, etc.).

CARACTERISTICILE BURSEI CA PIAŢĂ

1. Existenţa bursei este condiţionată de existenţa pieţei, ca atare, guvernată de cerinţele de concurenţă liberă. Această concurenţă apare numai dacă piaţa permite manifestarea unei oferte suficient de largi ca volum şi structură, iar cererea să fie solvabilă şi purtătoare de lichidităţi.

Din confruntarea cererii cu oferta se formează cotaţiile bursiere, raport care trebuie să se manifeste liber, neviciat şi care devine informaţie primară în lumea afacerilor.

2. În bursă se tranzacţionează mărfuri cu un anumit specific sau valori mobiliare care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să fie fungibile, adică uşor de schimbat (mărfurile în vrac - orz, ovăz);

• să fie uşor standardizabile.

3. Bursa este o piaţă simbolică – unitatea de măsură în tranzacţii este reprezentată de contract.

4. Bursa este o piaţă caracteristică datorită nivelului mare al tranzacţiilor realizate,dar şi al cotaţiilor rezultate.

5. Bursa este o piaţă organizată, reglementată – aceasta trebuie să asigure o totală transparenţă a tranzacţiilor, a informaţiilor pentru participanţii la tranzacţii, să asigure garanţii că afacerea este corectă şi nu a afectat clientul sub nici o formă, fapt ce impune un anumit prestigiu în lumea afacerilor. Însuşi regulamentele de tranzacţionare sunt elementele ce conferă pieţei bursiere caracterul de piaţă organizată.