Piața monetară și politica monetară în România

Politica monetară reprezintă ansamblul obiectivelor, instrumentelor, măsurilor şi metodelor prin care autorităţile publice abilitate caută să influenţeze condiţiile macroeconomice prin ajustarea cererii şi ofertei de bani. Autorităţile monetare au la dispoziţie trei opţiuni principale: suplimentarea ofertei de bani prin tipărirea acestora (o asemenea operaţiune este folosită mai rar în prezent); controlul nemijlocit asupra deţinerilor de bani în sectorul monetar; operaţiuni de open market.

Obiectul fundamental al politicii monetare în constituie stabilitatea preţurilor împreună cu limitarea inflaţiei şi menţinerea valorii interne şi externe a monedei. Responsabilitatea înfăptuirii acestor obiective revine Băncii Naţionale.

Instituţiile principale ale pieţei monetare în România au fost revitalizate în ultimul deceniu, într-un context de mare complextitate, marcat de trecerea la un nou sistem economic:

Banca Naţională a României este instituţia monetar-financiară centrală a statului, funcţionând sub supravegherea Parlamentului. Ea are responsabilitatea înfăptuirii politicii monetare şi de credit, acţionând în mod ştiinţific, cu profesionalism pentru asigurarea puterii de cumpărare a monedei naţionale – LEUL. Denominarea leului, trecerea la leul greu începând de la 1 iulie 2005, este o dovadă evidentă în acest sens. Prin statutul său, Banca Naţională a României se bazează pe capitalul public.

Banca Comercială Română a fost organizată în anul 1990, în acord cu exigenţele economiei monetare cu piaţă concurenţială. Ea realizează operaţiunile comerciale, care erau în competenţa Băncii Naţionale a României, până în anul 1990, îndeosebi operaţiunile de cont curent ale unităţilor de stat. Se află în plin proces de privatizare.

Banca Română de Dezvoltare – G.S.G.; RaiffeisenBank, Bancpost sunt instituţii specializate private ce funcţionează ca societăţi bancare comerciale, executând operaţiunile specializate ale fostelor bănci de stat.

Paralel cu activitatea acestor bănci, au fost fondate şi funcţionează un număr important de bănci comerciale, cu capital integral privat, precum şi unele bănci mixte sau filiale ale unor bănci străine, dovedindu-şi viabilitatea.

Apariţia pieţei monetare în România este legată de transformările care s-au manifestat în tara noastră după formările care s-au manifestat în ţara noastră după 1989.

Se poate spune că piaţa monetară în România este în faza incipientă , departe de cerinţele unei funcţionări eficiente . Ca o comparaţie , din marea varietate a titlurilor de credit negociate pe pieţele monetare ociidentale , în România există doar certificatele de depozit şi acestea departe de a se asemăna cu cele din Franţa , spre exemplu .

Crearea şi buna funcţionare a pieţei monetare în România este condiţionată de statornicirea precumpănitoare a proprietăţii private , a sprijinului concurenţial ca factor principal al creşterii eficienţei economice .

Piaţa monetară în România , aflată în curs de formare , comportă refinanţarea băncilor comerciale de către BNR .

În condiţiile actuale pe piaţa noastră interbancară se efectuează mai ales operaţiuni de refinanţare şi mai puţin operaţiuni de creditare inter-bănci . Refinanţarea constituie principalul instrument de intervenţie a BNR pe piaţa monetară (în 1995 , refinanţarea a reprezentat în medie circa 18 %) .

Marea dependenţă a sistemului nostru bancar de resursele BNR se explică prin ponderea mare a proprietăţii de stat în cele mai multe dintre sectoarele economice . Aceste intreprinderi înregistreză , de regulă , mari pierderi , implică subvenţii de la bugetul statului şi , de asemenea , credite bancare fără şanse de rambursare , credite numite eufemistic neperformante . Nivelul excesiv al refinaţării se mai explică prin gradul redus al monetizării economiei (înţelegem prin monetizare capacitatea economiei – a intreprinderilor şi populaţiei – de a constiui rezerve băneşti şi de a le utiliza în plasamente) .

Rata dobânzii de politică monetară

Intervalul Rata dobânzii (procente pe an)

3 mai 2007 - 7,25

27 martie 2007 - 2 mai 2007 7,50

12 februarie 2007 - 26 martie 2007 8,00

28 iunie 2006 - 11 februarie 2007 8,75

9 februarie 2006 - 27 iunie 2006 8,50

22 septembrie 2005 - 8 februarie 2006 7,50

9 august 2005 - 21 septembrie 2005 8,50

8 aprilie 2005 - 8 august 2005 12,50

Notă: Rata dobânzii de politică monetară este plafonul ratelor dobânzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o lună de pe piaţa monetară interbancară

De la începutul anului, este a treia oară când BNR reduce dobânda de politică monetară (rata de dobândă aplicată de banca centrală în operaţiunile de sterilizare la termen de o lună), practic în fiecare şedinţă de politică monetară a Consiliului de Administraţie din 2007. Reducerile aplicate în acest an însumează 1,5 puncte, de la 8,75% la 7,25% pe an.

În sprijinul deciziei de reducere a dobânzii de politică monetară, BNR a evidenţiat că indicatorii macroeconomici atestă continuarea procesului de dezinflaţie, mai pronunţată decât în prognoza anterioară, rata anuală a inflaţiei coborând la nivelul de 3,66% în luna martie faţă de 4,87% în luna decembrie, pe fondul temperării dinamicii preţurilor administrate şi al reducerii preţurilor volatile.

BNR remarcă scăderea ratei anuale a inflaţiei de bază, care, calculată fără impactul taxei pe viciu, a coborât la nivelul de 2,8%.

Totodată, datele statistice indică o consolidare a poziţiei investiţiilor ca motor principal al creşterii economice în ultima parte a anului 2006, dar şi adâncirea în continuare a deficitului de cont curent concomitent cu persistenţa dinamicii înalte a absorbţiei interne şi cu reducerea graduală a decalajelor în cadrul procesului de convergenţă reală cu Uniunea Europeană.

BNR reafirmă că va monitoriza cu vigilenţă evoluţiile indicatorilor macroeconomici şi perspectivele acestora în vederea asigurării condiţiilor monetare compatibile cu atingerea obiectivelor de dezinflaţie pe termen mediu şi a consolidării procesului de convergenţă cu Uniunea Europeană, contând, totodată, şi pe sprijinul celorlalte componente ale mixului de politici economice.

Rezervele minime obligatorii (RMO)

începând cu perioada de aplicare 24 iulie - 23 august 2006

Categoria rezervei minime obligatorii Rata RMO (%)

Lei Valuta

RMO pentru pasive cu scadenţă reziduală mai mica de 2 ani 20 40

RMO pentru pasive cu scadenţă reziduală mai mare de 2 ani cu clauză de rambursare anticipată 20 40

fără clauză de rambursare anticipată 0 40

RMO pentru sume în tranzit 20 40

RMO pentru împrumuturi nerambursabile 0 0

începând cu perioada de aplicare 24 martie - 23 aprilie 2007

Categoria rezervei minime obligatorii Rata dobânzii bonificate (%)

RMO constituite în lei 2,10

RMO constituite în valută EUR 0,90

USD 1,15

Rezervele minime obligatorii (RMO) constituie unul dintre principalele instrumente folosite de BNR în promovarea politicii sale monetare. RMO sunt disponibilităţi băneşti ale băncii/casei centrale a cooperativelor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la BNR. Instituţiile de credit sunt obligate să constituie RMO proporţional cu pasivele deţinute (anumite elemente precum fondurile atrase de la BNR, capitalurile proprii, etc, fiind exceptate). Cuantumul rezervelor minime obligatorii se stabileşte diferenţiat, funcţie de natura pasivelor, monedă, scadenţă şi alte condiţii specifice. Modul de remunerare al rezervelor minime obligatorii se precizează diferenţiat, pentru conturile exprimate în moneda naţională, în EUR şi respectiv în USD.