Politică externă și de securitate comună

POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE

1)Definitie

In volumul coordonat de Gilles Ferrol politica externa si de securitate(PESC) este definita astfel: “Prevazuta si definitivata in Tratatul de la Maastricht(titlul V, art. J1-11), PESC constituie unul dintre cele mai innoitoare aspecte ale UE, concretizand incercarile de cooperare comuna care au urmat dupa esecul Comunitatii Europene da Aparare(CEA).

Sunt vizate cinci obiective precise:

- intarirea securitatii UE;

- apararea valorilor fundamentale, comune tuturor statelor membre;

- apararea pacii;

- dezvoltarea cooperarii internationale;

- apararea libertatilor fundamentale, cu respectarea drepturilor omului, a statului de drept si a democratiei.

Pentru atingerea acestor obiective s-a hotarat demararea unui proces de concertare pentru ca UE sa exprime o singura opinie in instantele internationale(la ONU, de exemplu)”.

In dictionarul lui Derek Urwin PESC este definita astfel: “ Unul dintre pilonii Uniunii Europene, instituit in 1991 in urma Tratatului asupra Uniunii Europene.A fost conceput doar ca o structura de cooperare interguvernamentala, asa ca nu se supune procedurilor decizionle curente ale Comunitatii Europene(CE). Functioneaza ca un substitut al Cooperarii Politice Europene(EPC), dar cu mai mare accent pe securitate, anticipandu-se adoptarea de catre UE a unei strategii comune de aparare.Conducerea PESC a fost incredintata Consiliului European, cu participarea Consiliului de Ministri.”

2)Istoricul si etapele adoptarii PESC

a)Conferinta de la Helsinki

Conferinta de la Helsinki s-a petrecut in conditiile unei destinderi relative dintre Est si Vest, intr-o perioada in care nu se putea vorbi despre sfarsitul “ razboiului rece”.

Valentin Lipatti remarca aspectele pozitive ale acestei conferinte.Printre acestea se numara faptul ca “ a putut stabili un cod de conduita care sa asigure relatii stabile si echitabile intre statele participante; a elaborat un vast program de actiune in domeniile de interes major inscrise pe agenda ei; a asigurat, intr-o forma incipienta, continuitatea procesului paneuropean; in sfarsit, a inaugurat si consacrat norme de procedura si de lucru, care i-au conferit un profil original, profund diferit de al reuniunilor internationale traditionale”. Autorul remarca si limitele conferintei.”Asa, bunaoara, aspectele militare ale securitatii europene au alcatuit partea cea mai putin consistenta a Actului final”.

In anii de dupa Conferinta de la Helsinki s-a constatat o noua racire a relatiilor Est- Vest. Aplicarea Actului Final al CSCE a fost practic blocata, in ciuda angajamentelor asumate la 1 august 1975. Reuniunile de evaluare a aplicarii Actului final- reuniuni tinute la Belgrad( 1977-1978), la Madrid( 1980- 1983), la Viena( 1986- 1989) – au fost marcate de revenirea la spiritul “razboiului rece”, inregistrandu-se o involutie evidenta a “procesului CSCE”, determinata de confruntarile politice si ideologice.

b)Reuniunile eurpene din anii ’90

Dupa prabusirea comunismului “procesul CSCE” a inregistrat importante schimbari. Au avut loc numeroase reuniuni la nivel inalt care au consacrat noul curs al procesului multilateral declansat de Conferinta de la Helsinki. Amintim aici Reuniunea la nivel inalt de la Paris din noiembrie 1990, Reuniunea de evaluare care a avut loc la Helsinki in perioada martie-iulie 1992, Reuniunea de evaluare de la Budapesta-octombrie-decembrie 1994.

Valentin Lipatti precizeaza institutiile create in urma acestor reuniuni: un Consiliu al Ministrilor Afacerilor Externe, un Comitet al Inaltilor Functionari si un Comitet Permanent, un secretariat al CSCE la Praga si la Viena, un Centru de Prevenire a Conflictelor, cu sediul la Viena, Un Birou de alegeri libere si institutii democratice, cu sediul la Varsovia, un Inalt Comisar.

Autorul mai sus amintit afirma ca “ Procesul multilateral declansat de Conferinta de la Helsinki(1973-1975) a dus la constituirea, de la 1 ianuarie 1995, a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa(OSCE).

Pe plan institutional s-au stabilit noi atributii ale organelor colective ale OSCE: Consiliul Ministrilor, asistat de ConsiliulSuperior( fostul comitet al Inaltilor Functionari) si de Consiliul Permanent( fostul Comitet Permanent).

Summit-ul de la Lisabona a raspuns in mare masura preocuparilor in privinta realizarii unui nou model de securitate, realizat in stransa legatura cu normele democratice de procedura si de lucru utilizat in 1975 la Helsinki.

c)Tratatele de la Maastricht, Amsterdam si Nisa

In Tratatul de la Maastricht, PESC i se acorda o deosebita atentie.Titlul V, cuprinzand articole de la J la J11 prezinta dispozitiile privind politica externa si de securitate comuna.

Se vizeaza ca politicile nationale ale statelor sa fie in acord cu pozitia lor comuna. Adoptarea unei actiuni comune este de competenta Consiliului European care “stabileste principiile unei actiuni comune, stabileste si intinderea exacta a acesteia, obiectivele generale si particulare pe care le urmareste Uniunea printr-o asemenea actiune, precum si mijloacele, procedurile, conditiile si, daca este cazul, durata necesara realizarii acesteia.”(Art.J.3., alineatul(1)) .Deciziile care trebuie luate cu majoritate calificata sunt stabilite tot de Consiliu.

Art.J.4., alineatul (1) prevede:”Politica externa si de securitate comuna inglobeaza toate problemele referitoare la securitatea uniunii Europene, inclusiv stabilirea, in perspectiva, a unei politici de aparare comune, care ar putea conduce, in viitor, la o aparare comuna.”