Politica regională a Uniunii Europene - conținut și evoluție

Politica regionala a Uniunii Europene: continut si evolutie

Politica regionala urmareste sa corecteze dezechilibrele regionale astfel încât sa se asigure o repartizare mai echilibrata a populatiei si activitatilor economice pe ansamblul teritoriului.

Necesitatea unei politici regionale, care sa aiba în vedere echilibrarea repartitiei demografice si localizarea polilor de dezvoltare, ca si sustinerea eforturilor regiunilor cel mai slab dezvoltata pentru a le ajunge din urma pe celelalte, nu a scapat atentia legiuitorului comunitar de-a lungul celor peste patru decenii de existenta a UE.

Tratatul privind crearea CECO(1951) recunostea deja existenta unor contraste importante, însa abia in preambului Tratatul de la Roma semnatarii acestuia îsi declarau intentia de a actiona eficient pentru reducerea decalajelor socio-economice. Cu toate ca Tratatul de la Roma recunoaste, în preambul, importanta problemelor regionale si fixeaza obiectivul 3unei dezvoltari armonioase prin reducerea decalajului între diferitele regiuni si a ramânerii în urma a celor mai putin favorizate3, el nu prevede o politica regionala.

Abia Actul Unic European, intra în vigoare la 1 iulie 1987,care a introdus în tratat titlul intitulat 3Coeziunea economica si sociala3, a furnizat o baza institutionala dezvoltarii unei politici regionale. Pâna în 1975 (anul în care s-a creat un fond structural special-Fondul European de Dezvoltare Regionala-F.E.D.E.R.), Comunitatea nu a jucat un rol activ în acest domeniu. Putem spune deci, ca punerea în practica a unei adevarate politici comunitare regionale este destul de recenta.

Constructia europeana are ca efect crearea unui ansamblu de state care întretin legaturi economice strânse si rezolva împreuna problemele de interes comun. Totusi, conceptul de integrare a UE nu poate fi considerat drept credibil, decât cu conditia mentinerii între statele membre a unei coeziuni economice si sociale corespunzatoare.

În aceasta perspectiva, dispozitiile 3Agendei 20003 referitoare la politica structurala au avut ca obiectiv sa raspunda unei duble provocari:

- pe de o parte, ameliorarea eficientei instrumentelor politicii structurale pentru realizarea obiectivului de coeziune economica si sociala;

- pe de alta parte, asigurarea perenitatii politicii structurale în cadrul viitoarei largiri a UE catre TECE.

Realizarea unei dezvoltari armonioase facea parte înca din 1957 dintre obiectivele Comunitatii Economice Europene; instaurarea unei piete comune trebuia sa permita asigurarea dezvoltarii statelor membre si recuperarea diferentelor de dezvoltare între anumite regiuni.

Criza economica din 1973 si restructurarile economice care au urmat au pus în lumina diferente de dezvoltare între anumite state membre. Aceste disparitati între regiuni s-au multiplicat mai ales în urma aderarii Marii Britanii si a Irlandei si apoi a Greciei, Portugaliei si Spaniei. Începând cu aceste momente, a devenit indispensabila necesitatea punerii în functiune a unei adevarate politici structurale, astfel încât sa fie posibila reducerea diferentelor de dezvoltare si de nivel de viata.