Private Banking

Capitolul 1

1.1. Scurt istoric

Termenul de private banking nu reprezintÎ o noutate în domeniul bancar. Primele bÎnci care si-au orientat activitatea cÎtre persoanele fizice, au fost înfiintate acum 500 de ani, în Italia. Deoarece, în scurt timp, acestea au început sÎ finanteze activitÎtile comerciale si anterprenoriale, ele au reprezentat doar un soi de prototip pentru ideea de private banking.

Serviciul propriu-zis a apÎrut pe piatÎ 300 de ani în urmÎ, si anume la sfârsitul sec XVII- începutul sec. XVIII, fiind practicat concomitant în Anglia si Elvetia. Totusi, acest business începe sÎ înfloreascÎ în timpul revolutiei franceze, când multi reprezentanti a elitei din Franta au emigrat în Elvetia, unde bÎncile au stiut sÎ le punÎ la dispozitie servicii de calitate în ceea ce priveste administarea averii acestora.

Serviciul de private banking a cunoscut numeroase mutatii sub impactul fenomenelor de globalizare, integrare, crize si boom-uri economice, atentate si schimbÎri de politicÎ, fapt care a determinat bÎncile sÎ depunÎ un efort colosal în a individualiza si a spori atractivitatea ofertei date, pe fundalul unei acutizÎri a concurentei în sectorul respectiv Astfel, bancile noi apÎrute , pentru a rezista si a cuceri segmental de piatÎ dorit au mers la simplificari mari în ceea ce priveste criteriile de acces ale clientilor la serviciul de private banking.

La începutul anilor ’90, serviciul de private banking, este din ce în ce mai solicitat pe piata bancarÎ, acest fapt datorându-se cresterii extraordinare a numarului de noi persoane care detineau averi impunÎtoare. Fenomenul de îmbogÎtire masivÎ se poate explica prin promovarea ,de cÎtre marile companii, a unor programe de remunerare a managerilor de vârf, precum si prin cresterea numÎrului de “jucÎtori” care au avut de câstigat pe seama speculei cu actiuni pe pitele emergente precum si pe baza investitiilor fÎcute în companiile din sectorul biotehnologiei de vârf. Totusi, acesti clienti cu venituri ridicate au fost în mare parte “furati” bÎncilor de cÎtre compaliile de brokeraj, fonduri de investitii, institutii de asset management si de gestionare a avutiei. Ca urmare a randamentelor superioare oferite de plasamentele alternative celor bancare si a conditiilor prudentiale si de supraveghere impus sistemului bancar, rentabilitatea investitiilor clientilor importanti persoane fizice era net superioarÎ celor oferite de bÎnci.

Un alt fenomen manifestat în ultimul deceniu, care s-a rÎsfrânt negative asupra bancilor ofertante de private banking, a fost cÎ cei mai bogati clienti au înregistrat cea mai abruptÎ reducere a avutiei lor , ca urmare a scÎderii drastice a pretului actiunilor în cadrul pietelor internationale de capital si a recesiunii mondiale. Astfel, bÎncile s-au pomenit în situatia de crestere a costurilor care s-a suprapus peste reducerea marjelor de dobândÎ si intensificarea concurentei asupra unui segment din ce în ce mai restrâns si cu venituri la niveluri diminuate comparative cu deceniile precedente. În atare conditii, pentru clientii din categoria private banking, bÎncile au fost obligate sÎ ofere discounturi consistente pentru produsele si serviciile oferite, asta pentru ai putea mentine alÎturi de bancÎ. Conform studiului European Wealth and Private Banking Industry Survey 2003, realizat de IBM Business Consulting Services, bÎncile au oferit discounturi cuprinse între 11% si 20% din valoarea standart a produselor si serviciilor, în încercarea disperatÎ de a gasi noi afaceri în rândul clientilor speciali. Conform analizelor, a fost descoperit faptul cÎ o parte importantÎ a acestor dicounturi au fost acordate clientilor mai putin profitabili si chiar neprofitabili ceea ce evidentiazÎ o luptÎ disperatÎ pentru mentinerea unei cote de piatÎ cât mai importante dintr-o piatÎ într-o diluare de substantÎ continuÎ.

Un alt element care ar trebui sÎ dea de gândit acestor bÎnci l-a constituit faptul cÎ administratorii personali de conturi apartinând clientilor bogati au alocat mai putin de 50% din timpul aferent programului de lucru pentru servirea efectivÎ a clientilor. Legat de acest aspect, bÎncile ar fi trebuit sÎ analizeze fiecare client prin prisma profitabilitÎtii si valorii adÎugate pentru bancÎ, asa încât sÎ se acorde mai mult timp clientilor importanti în detrimentul celor mai putin bogati.