Problema poluării și protejării mediului

Mediul este un factor economic de cea mai mare importanţă, considerat, în mod tradiţional, de analiza economică, drept factor de producţie, alături de capital şi muncă.

O problemă care îngrijorează comunitatea internaţională este degradarea mediului înconjurător. Degradarea potenţialului natural-forestier, arabil, piscicol, izvoarelor subterane precum şi poluarea aerului şi a apei au atins, în multe ţări, cote îngrijorătoare. Conform unui studiu publicat de Banca Mondială în 1993, între multiplele aspecte ale degradării mediului se numără deprecierea solului, degradarea datorită poluării, alterarea diversităţii biologice, despăduririle şi eroziunea terenurilor. Bazându-se pe multiple exemple,relevă că degradarea mediului poate costa între 1 şi 15% din P.I.B. al unei ţări.

Problema subdezvoltării este o problemă extrem de complexă, ce se manifestă în toate domeniile economico-sociale şi în întreaga economie mondială.

Mondializarea acestui flagel necesită măsuri ample şi urgente din partea comunităţii internaţionale, o cooperare strânsă în care rolul organismelor internaţionale este extrem de important. În acest context, al eforturilor pentru eliminarea sărăciei şi susţinerea dezvoltării, asistenţa financiară este una din componentele de bază. Fără corelarea tuturor factorilor - externi şi interni - acest proces va continua să afecteze lumea întreagă precum o maladie ucigătoare.

La nivelul planetar, principalele fenomene sunt reprezentate de: efectul de seră, distrugerea stratului de ozon, poluarea mărilor interioare din vechiul continent şi a fluviilor, distrugerea pădurilor.

Efectul de seră constă în reţinerea unei cantităţi tot mai mari din energia reemisă de sol şi atmosferă, sub forma de infraroşii, de către nori şi gazele cu efect de seră. Dacă în absenţa efectului de seră temperatura medie la suprafaţa Pămantului ar fi fost de aproximativ –19˚C, intensificarea acestuia va determina, pană în anul 2100, o creştere a temperaturii medii cu 1˚C pană la 5˚C (în funcţie de scenariile elaborate).

Faptul că 60% din efectul de seră se datorează dioxidului de carbon, relevă legătura strânsă dintre acest fenomen şi activitatea economico-socială, principalele cauze ale creşterii concentraţiei atmosferice a CO2 fiind: arderea combustibililor fosili, activităţile umane, despăduririle,modificarea modului de folosinţă a terenului.Această corelaţie se regăseşte, logic, în contribuţia diferitelor state şi regiuni la procesul de supraîncălzire a planetei ; conform US EPA, Policy Options for Stabilising Global Climate, 1989, Statelor Unite ale Americii le revine 21%, Statelor din fosta U.R.S.S. 14%, Comunităţii Economice Europene 14 %, Chinei 7%,Braziliei şi Indiei către 4%, celorlalte state 36%.

Din grupa gazelor cu efect de seră, alături de CO2, mai fac parte : metanul, substanţele clorofluorocarbonice, ozonul troposferic şi oxizii de azot.Metanul este rezultatul activităţii microbiene din procesul de mineralizare a carbonului organic în condiţii anaerobe (descompunerea deşeurilor organice), principalele surse de origine antropică fiind : orezăriile, animalele domestice, scurgerile de gaz natural, combustia biomasei şi a deseurilor solide. (Metanul mai poate avea însă şi surse naturale, cum sunt zonele umede şi animalele sălbatice). Acest gaz contribuie cu 15% la efectul de seră.

Oxizii de azot din atmosferă au ca principală provenienţă activitatea microbiană din sol şi din apă, precum şi arderea combustibililor fosili şi contribuie cu 4%-6% la creşterea temperaturii planetei.

Ozonul troposferic, (datorat, între altele, emisiilor de oxizi de azot de către motoarele vehiculelor) şi substanţele clorofluorocarbonice, contribuie cu 8% şi respectiv cu 11%-20% la efectul de seră.Această scurtă inventariere a cauzelor creşterii temperaturii medii pe planeta noastră poate permite schiţarea unor scenarii mai mult sau mai puţin optimiste privind dinamica unui fenomen a cărui implicaţii preocupă tot mai evident oamenii de ştiinţa din diferite domenii. Motivaţia unor asemenea cercetări se regăseşte însă nu numai în plan economico-social, ci şi în plan politic, ceea ce poate complica întregul sistem al relaţiilor dintre state şi regiuni, atâta vreme cât opţiunile pentru un nivel de trai ridicat presupun căi diferite de acţiune. Caracterul global al efectului de seră face ca lumea industrializată, a cărei contribuţie la acest proces este mai mare de o treime, să nu rămană indiferentă fată de strategiile de dezvoltare a celorlalte state ale lumii, această depinzând însă de consecinţele efectului de seră.

În principal, creşterea temperaturii medii pe planeta Pămant va avea urmatoarele repercursiuni:

- creşterea, pană la sfarşitul secolului al XXI-lea, cu 0,2-1 m (în funcţie de scenariu) a nivelului mărilor, ca urmare a topirii gheţarilor terestri;

- modificarea productivităţii agroecosistemelor, în sensul creşterii în emisfera de nord şi a scăderii în emisferă de sud, ceea ce va avea un important impact economico- social;

- transformări semnificative la nivelul ecosistemelor, mai ales în legătura cu distribuirea suprafeţelor impădurite.

Evaluarea corectă a implicaţiilor social-economice şi politice ale acestor transformări presupune însă un cadru amplu de analiză, care să cuprindă:

- soldul global al balanţei resurselor, dat fiind faptul că în unele zone acestea se vor reduce iar în altele vor creşte;

- raportul dintre diferitele forţe politico-militare şi importanţa lui în soluţionarea problemelor globale ale planetei;

- caracterul reversibil sau ireversibil al procesului de supraîncălzire a planetei, respectiv dacă a fost sau nu depăşită capacitatea de autoreglare a acesteia;

- importanţa acordată factorului timp şi conflictului dintre generaţii.