Problemele Majorării Veniturilor în Cadrul Întreprinderii

Introducere

Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat si intreprinderi nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 menţionează că întreprinderea reprezintă forma organizatorico-juridică a activitatii de antreprenoriat şi constituie un agent economic cu firmă proprie infiinţată de antreprenor în modul stabilit de legislaţie.

Orice întreprindere este obligată să indice în politica sa de contabilitate principalele tipuri de activităţi care vor fi realizate de către întreprindere. Aceste activităţi indicate în politica de contabilitate şi vor determina în continuare rezultatul financiar al ei.

Dat fiind faptul că asupra activităţii de bază a unei întreprinderi acţionează factori diverşi precum: factori economici (inflaţia, evoluţia produsului intern brut, starea de criză a economiei, fluctuaţiile economice, e.t.c), factori politici ( instabilitatea politică, nivelul înalt al corupţiei, politicile interne şi externe ale statului e.t.c ), fatori tehnologici (folositea tehnologiilor informaţionale avansate, e.t.c) rezultatul financiar al întreprinderii diferă de la o perioadă de gestiune la alta.

Astfel rezultatul financiar al unei întreprinderi poate lua forma de profit sau pierdere.

Profitul reprezintă în esenţă scopul principal al unei întreprinderi. El însă nu poate exista dacă nu există venit anumit la costuri reduse.

1. Noţiunea de venit şi posibilităţile acumulării lui

Fiecare producător trebuie să se conducă de anumite principii în activitatea sa . Acestea se exprimă prin argumentarea şi rezolvarea permanentă a acelor trei probleme de bază:

• Ce bunuri să producă şi în ce cantităţi?

• În baza cărui potenţial intern de resurse materiale, umane, financiare şi informaţionale se va realiza procesul de producţie?

• Cum trebuie combinate aceste resurse în producerea bunurilor respective pentru a obţine rezultate financiare avantajoase?

Odată ce întreprinzătorul dă răspuns la aceste întrebări el poate să purceadă la desfăşurarea activităţii sale.

Dacă antreprenorul a răspuns la aceste probleme reţional, atunci odată îeşite pepiaţă produsele sale vor fi realizate, deci vor aduce anumite venituri.

Cea mai reprezentativă sursă de informare în cazul veniturilor întreprinderii o constituie Raportul privind profit şi pierderi (Anexa 2 la Raportul financiar al întreprinderii). Întreaga totalitate de indicatori prezentaţi în raportul privind profit şi pierderi poate fi subdivizată în trei grupe:

1. venituri;

2. cheltuieli;

3. rezultate financiare (profituri sau pierderi), care reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli.

Venitul reprezintă un aflux global de avantaje economice obţinute în cursul perioadei de gestiune, rezultate în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia majorărilor pe seama aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii [3].