Productivitatea și eficiența, obiectiv al investitorului

în vedere clasificarea formelor eficientei economice în functie de gradul de cuprindere a indicatorilor ce o exprima (la nivelul economiei nationale, ramurii, întreprinderii, sectiei) în eficienta sintetica sau integrala, se considera ca exista factori propriu-zisi de crestere. Progresul tehnic, progresul organizatoric si ridicarea calificarii sunt considerati drept factori propriu-zisi, întrucât prin natura lor nu exprima ci numai influenteaza folosirea rationala sau economisirea fiecarei resurse, precum si eficienta finala.

Calea de crestere a eficientei reprezinta procesul de îmbunatatire a eficientei economiei de piata.

Micsorarea costului materialelor pe produs, scaderea amortizarii specifice, reducerea salariului ce revine pe un produs, cu alte cuvinte îmbunatatirea acestor rapoarte de eficienta constituie cai de reducere a costurilor unitare, respectiv de crestere a eficientei sintetice. Tot cai de reducere a costurilor sunt considerate si formele inverse ale rapoartelor mentionate : sporirea randamentului materialelor, cresterea productivitatii muncii, sporirea randamentului capitalului fix.

Factorii tehnico-organizatorici iau forma masurilor tehnico organizatorice concretizate în perfectionarea tehnicii, perfectionarea organizarii (productiei, muncii si conducerii) si perfectionarea calificarii cadrelor. ïn aceasta directie actioneaza introducerea de tehnologii avansate de prelucrare, folosirea deplina a tuturor capacitatilor de productie existente, îmbunatatirea si ridicarea nivelului tehnic al productiei, a calitatii produselor, întarirea ordinii si disciplinei în productie, ridicarea calificarii personalului muncitor. Totodata, pe fondul existentei unor premize tehnice, organizatorice si economico-financiare, nivelul eficientei este în dependenta directa de calitatea muncii. Aceasta înseamna deopotriva cunostinte la un nivel înalt ce se obtin prin ridicarea gradului de pregatire profesional-stiintifica, dar si ordine si disciplina, initiativa si raspundere pentru calitatea activitatii desfasurate.

Alti factori directi sunt : modificarile structurale privitoare la ponderea produselor, unitatilor sau ramurilor economice cu un nivel si un ritm de crstere a eficientei mai mari decat cele medii; actiunea comertului exterior, care poate mari sau micsora eficienta unei activitati economice; modificarea conditiilor naturale, care se refera la schimbarea structurii terenului, modificarea fertilitatii pamântului si apelor, modificarea climei si a mediului înconjurator.

Relatia cauzala dintre nivelul de dezvoltare economica si eficienta cu care este cheltuita munca sociala, exprimata de legea productivitatii muncii are si o forma materiala de manifestare, fiind întruchipata complet în economia de munca ce se obtine. De fapt ea oglindeste un dublu aspect : pe de o parte marirea cantitatii de produse si servicii ce se obtin la fiecare unitate de efort, iar pe de alta parte micsorarea cheltuielilor cerute de producerea fiecarei unitati de produs sau serviciu.

Cresterea productivitatii muncii reflecta directia progresista a miscarii economice. Practic aceasta oglindeste un dublu proces : pe de o parte marirea cantitatii de produse si servicii ce se obtin la fiecare unitate de efort, si pe de alta parte, micsorarea cheltuielilor cerute de producerea fiecarei unitati de produs sau serviciu . Astfel, sporirea productivitatii muncii da expresia concentrata perfectionarilor ce au loc în conditiile de productie.

La sporirea productivitatii muncii concura un numar variat de factori.

Prin factori întelegem conditiile sau procesele care influenteaza productivitatea muncii care tin de de împrejurari obiecticve, aflate la un moment dat.