Recenzie - filosofii lucrurilor pamântești

Introducere

In carea Filozofii lucrurilor pamantesi, R. L. Heilbroner prezinta succint vietile, epocile si doctrinele marilor economisti, precum Adam Smith, Malthus, David Ricardo, Karl Marx, Veblen, J. M. Keynes si J. Schumpeter.

Studiul economiei nu pare sa reclame inzestrari destul de inalte si de specializate, fiind considerat o materie usoara in comparatie cu ramurile superioare ale filosofiei si stiintei pure; materie usoare in care totusi foarte putini exceleaza. Paradoxul isi afla explicatia prin faptul ca un bun economist trebuie sa posede o combinatie de inzestrari; el trebuie sa fie ,intr-o anumita masura, matematician, istoric, om politic si filosof.

In primele 2 capitole ale cartii este prezentata evolutia societatii, revolutia economica si descoperirea mecanismului pietei de catre Adam Smith. Sunt ilustrate crampeie din viata economica a secolului al XIV-lea pana in cel de-al XVIII-lea pentru a putea intelege schimbarea radicala care s-a petrecut in decursul timpului.

Azi poate sa ne mire ca ideea de castig este una relativ moderna. Ideea ca orice persoana care munceste nu numai ca are dreptul, dar chiar trebuie sa nazuiasca sa-si amelioreze situatia materiala este o idee ce fusese total straina marilor mase de oameni. In locul riscului si al schimbarii, deviza era “siguranta mai presus de toate”. Carte lui Adam Smith, Avutia natiunilor este una revolutionara; pe acestsa il preocupa sporirea bogatiei intregii natiuni, iar bogatia consta in bunurile pe care le consuma TOTI membrii societatii-iata deci o filisofie democratica si radicala. Tot ce este expus in aceasta carte reprezinta baza tuturor conceptiilor economice ce aveau sa apara.

1.Societatea secolelor XIV-XVI si conceptiile despre comert

De cand a evoluat, omul a reusit sa supravietuiasca find o fiinta socialmente cooperanta. Dar aceasta problema , a supravieturii, este de o dificultate neinchipuita, deoarece firea egocentrica a omului este mereu in antiteza cu fizicul sau relative slab care il sileste sa coopereze.

Antropologii sustin ca in conditii vitrege, oamenii se calauzesc dupa normele rudeniei si reciprocitatii astfel incat toti se hranesc la fel. Dar intr-o comunitate avansata cand nu mai exista presiunea mediului, obligatiile sociale sau cele de rudenie, perpetuarea omului este o izbanda remarcabila, caci in fiecare zi comunitatea se confrunta cu posibilitatea destramarii-daca vreuna din ocupatiile intredependente ar inceta sa fie indeplinita, in viata industriala ar fi un adevarat haos.

In decursul secolelor, omul a gasit solutii la aceasta posibila calamitate: organizarea societatii in jurul traditiei, transmitand functii variate si necesare din generatie in generatie, prin datini si cutume: fiul ii urma tatalui, ceea ce facea ca structura sa se perpetueze(ocupatia fiecaruia era predestinata prin nastere) ; sau autoritatea.

Perntru aparitia economistilor trebuia sa mai apara inca o solutie: un mecanism in cadrul caruia societatea sa-si asigure propria perpetuare oferind posibilitatea fiecarui individ sa faca exact ceea ce crede el de cuviinta; acest mecanism poarta denumirea de “sistemul pietei”, in care nu domina traditia si autoritatea, ci ispita castigului: fiecare sa faca ceea ce crede ca e cel mai avantajos pentru el sub aspect pecuniar.

Enigma pe care trebuia sa o dezlege economistii era cum va putea societatea sa dainuie daca lumea nu mai este carmuita de cutuma si ucazuri?, daca vor fi effectuate atat muncile agreabile cat si cele dezagreabile?.

Pentru ca siguranta oferita de traditie si ordin sa fie inlocuita in favoarea mecanismului dubios al sistemului de piata a fost nevoie de o adevarata revolutie, cea mai importanta pentru nasterea societatii moderne.

Este de-a dreptul uimitor cat de mult a evoluat si prin ce schimbari majore a trecut societatea.

In secolul al XIV-lea in Franta registrele comerciale contineau doar simple consemnari ale tranzactiilor, socotelile se faceau cu cifre romane, totalul era adesea gresit, impartirea printr-un numar maimare de 12 era misterioasa si nici folosirea cifrei 0 nu era prea clara. Bunurile intrate in tara in decurs de 1 an ar incape intr-un tren marfar din zilele noastre.

In secolul XVI, in Germania, negustorii erau opriti cam la 10 mile sa plateasca vama. Fiecare principat avea propria moneda, propriile reguli si ordonante, legi si oranduieli; iar unitatile de masurare erau cum nu se poate mai diferite( 112 unitati de lungime, 92 unitati de suprafata, etc..).

In secolul al XVII-lea la Boston avea loc un process pentru o crima considerate abominabila: un negustor a scos un profit de 6 pence la 1 siling. In predica sa duminicala, pastoral orasului se dezlantuie impotriva anumitor false principii ale comertului(dpdv al pastorului), intre care si urmatoarele:

1. “Ca un om are voie sa vanda cat poate mai scump si sa cumpere cat poate mai ieftin.”

2. “Daca un om pierde intr-un naufragiu etc. o parte din marfa sa sa aiba voie sa vanda restul la un pret majorat.”

3. „Ca are voie sa vanda la fel de scump cum a cumparat, chiar daca la cumparare a platit prea scump...”

Concluzia: sa vrei bogatie de dragul bogatiei insemna sa cazi in pacat.

In Anglia, o firma comerciala parea o confrerie religioasa, avand reguli de conduita pentru negustorii asociati: nu sunt ingaduite vorbele urate, certurile intre confrati, jocul de carti, tinerea de caini de vanatoare, mersul pe strada cu pachete mari si nearatoase…