Recenzie Perspectiva economică

Introducere

Israel M. Kirzner ( Yisroel Mayer Kirzner ) s-a nascut la 13 februarie 1930 in Londra, Anglia, ca fiu al unui bine cunoscut rabin. A crescut in Africa de Sud ( 1940-1948 ), unde a studiat la Universitatea din Capetown, iar apoi si-a continuat studiile la Universitatea din Londra si la Colegiul Brooklyn.

Israel Kirzner este un economist reputat al Scolii Austriece, profesor de economie la Universitatea din New York si o autoritate in gandirea si metodologia specifica marelui economist Ludwig von Mises.

Perspectiva economica a fost cea dintai carte scrisa de Profesorul Israel M. Kirzner. Prima editie a fost publicata in 1960, iar cea de-a doua editie a fost publicata in 1976 ca parte a seriei Studii in Teoria Economica a Institutului pentru Studii Umane.

Lucrarea nu se bazeaza numai pe definitia economiei, Intr-adevar, in incercarea de a gasi o definitie a stiintei economice, Israel Kirzner ne ofera o adevarata istorie a evolutiei economice. Intelegerea acestei evolutii ne ajuta sa realizam importanta acestei stiinte. In acest sens, Perspectiva economica este mai mult decat o definitie a economiei, lucrarea reprezinta chiar o voce in cele mai importante dezbateri contemporane asupra naturii si succeselor stiintei economice.

In perioada in care a aparut cartea lui I. Kirzner economia era bazata pe teoriile lui Keynes, care, in mod ciudat, apare doar cu exceptia a cateva pagini. Acest lucru se explica prin faptul ca Israel Kirzner s-a concentrat pe definitia stiintei economice, ce va urma a fi cunoscuta drept microeconomie.

Perspectiva economica este in general o narare a evolutiei stiintei economice, in procesul careia I. Kirzner prezinta in contrast clasicii ( John-Stuart Mill ) cu modernistii ( Ludwig von Mises ), si prezinta dezbaterile dintre modernisti si contemporani ( Paul Samuelson, George Stigler ), din perioada 1950-1960.

Eseul este alcatuit din sapte capitole si contine chiar o prefata scrisa de catre Ludwig von Mises, pentru care Israel Kirzner a fost si asistent de absolvire. Recenzia de fata urmeaza sa evidentieze principalele idei din capitolele II  IV: Stiinta avutiei si a bunastarii, Stiinta economica, piata si societatea, Stiinta avaritiei: a obtine rezultate maxime cu minimum de eforturi.

Stiinta avutiei si a bunastarii

Acest capitol aduce in discutie numeroasele conceptii si opinii total diferite care definesc stiinta si fenomenele economice utilizand drept centre de convergenta ale intereselor economice avutia si bunastarea. Asa cum botanistul studiaza fenomenele legate de viata plantelor, astronomul studiaza fenomenele celeste, criteriul folosit de catre cercetatorii fenomenului economic este chiar studiul avutiei si bunastarii.Multi dintre economisti au restrans mai mult conceptul, referindu-se la avutia materiala sau bunastarea materiala a oamenilor.

Aparitia economiei politice ca stiinta a avutiei

Incercarile de identificare a sferei cercetarilor fenomenelor economice au condus la recunoasterea unitatii fundamentale a acestor principii si la aparitia clara a unei noi discipline: stiinta economica sau economia politica, avand ca subiect controversat avutia.

Israel Kirzner admite ca in sec XVIII se puteau distinge patru elemente ce puteau fi posibili catalizatori in precipitarea avutiei ca subiect recunoscut al acestei discipline distincte. In primul rand, existau metodologii ce dezbateau problema naturii economiei: drept o stiinta pozitiva sau o arta. Este amintit aici Adam Smith, a carui conceptie nu pare a fi departe de cea a lui Steuart, mercantilistul, pentru care scopul stiintei economice este acela de a imbogati poporul, natiunea.

Un alt element care a contribuit la stabilirea avutiei drept subiect central al economiei politice il constituie interesul intelectual in proprietatea privata. Israel Kirzner atrage atentia asupra opiniilor diferite ale unor personalitati precum Grotius, Hobbes, Locke ce au elaborat teorii menite sa influenteze mult gandirea secolului optsprezece. Fireste, toate aceste discutii pe tema drepturilor de proprietate nu au clarificat indeajuns pentru stabilirea unei definitii corecte a stiintei economice.

Pe de alta parte, se ia in considerare modul de abordare a problemelor relatiilor individului cu societatea si a motivelor altruiste si egoiste. I. Kirzner considera ca economia poate fi privita ca o reflectie la imbinarea dintre etica si stiinta politica. Este amintit aici Mandeville si opozitia dintre altruism si egoism ( Hobbes a fost primul dintre filosofii moderni care a elaborat o teorie proprie a egoismului, respinsa de catre Butler, Hume si Smith ). In continuare, se observa cum actele de egoism pot fi foarte usor confundate cu cele care urmaresc satisfactia dorintelor materiale personale.

Ultimul element considerat de I. Kirzner ca sta la baza utilizarii avutiei drept subiect central al economiei este reprezentat de pozitia ocupata de stiintele naturii si influenta lor asupra stiintelor sociale. Drept exemplu, Hutcheson si Hume, Helvetius si Beccaria doreau sa trateze datele eticii precum datele fizicii sau faceau analogii intre fortele egoismului si forta gravitatiei.

Stiinta avutiei materiale

Inca de la inceputul secolului optsprezece, se pot distinge opt definitii distincte cu privire la termenul avutie. Totusi, cea mai cunoscuta controversa este aceea privind restrangerea acestui concept in md exclusiv la bunuri materiale. Distinctia dintre avutia materiala si cea imateriala apare pentru prima data la Adam Smith.

Definitia lui Lauderdale privind avutia individuala ce consta in tot ceea ce omul doreste ca folositor ori desfatator si care exista in cantitate limitata, este criticata ca fiind prea vaga, pentru cei precum Malthus sau McCulloch. Acesta din urma arata ca acceptarea definitiei lui Lauderdale este gresita, avand in vedere ca are un caracter mult prea general si ar insemna ca economia politica sa includa in ea oricare alta stiinta: Buna stare a sanatatii este folositoare si placuta si, de aceea, in aceasta ipoteza, stiinta avutiei trebuie sa includa stiinta medicinei; libertatea civila si religioasa este folositoare si, prin urmare, stiinta avutiei trebuie sa includa stiinta politica... Pentru eliminarea acestor erori, McCulloch inclde in definitia sa data avutiei numai bunurile materiale.

Israel Kirzner conchide ca extinderea termenului de avutie, pentru a include tot ceea ce este dorit de om, duce negresit la inutilitatea efortului de a ajunge la vreo lege stiintifica privind avutia obiectiva. Ricardo si Read concepeau avutia exclusiv ca bunuri materiale si limitau economia politica la distributia de avutie, aducand in vedere utilitatea atribuita sau nu bunurilor materiale.

Stiinta subzistentei

In acest subcapitol, Israel Kirzner aduce in discutie o conceptie care a preocupat numerosi economisti, de-a lungul unei intinse perioade de timp, o conceptie ce considera ca bunurile necesare asigurarii subzistentei fizice a oamenilor reprezinta cheia stiintei economice. I. Kirzner subliniaza faptul ca atunci cand singurele parti ale avutiei carora li se permite a fi luate in considerare sunt necesitatile biologice, devine periculos de tentant sa consideri aceste necesitati ca nefiind deloc scopurile dorintei umane. In loc sa fie bunuri intrate in jocul fortelor pietei prin faptul ca sunt scopuri ale aspiratiilor umane, aceste necesitati isi castiga relevanta economica in maniera pur obiectiva, prin aceea ca sunt cauze determinate fiziologic.

Multi dintre economisti au optat pentru definitii de tip subzistenta; au existat si controverse privind includerea bunurilor de lux alaturi de bunurile strict necesare in conceptul de avutie.O viziune contrara au avut-o autorii ce au exclus din definitia avutiei bunurile strict necesare, considerand ca avutia reprezinta exact surplusul ramas dupa ce aveau loc toate cheltuielile. Acest tip de viziune consacra o economie a stiintei marilor averi, o economie a bunurilor de lux. Bentham si Mathlus insa au tinut sa precizeze ca o economie politica trebuie sa aiba in vedere atat saracia oamenilor cat si avutia acestora.

O tendinta spre viziunea de tip subzistenta se remarca si in opera autorilor marxisti, care sustineau ca evolutia nu reprezinta decat o urmare a luptei pentru existenta si ca in lipsa capacitatii omului de a-si selecta propriile scopuri, stiinta economica se reduce imediat la stiinta biologiei ( Sherwood ).

Avatarurile economiei ca stiinta a avutiei

Israel Kirzner continua evolutia gandirii stiintei economice, atribuind ca subiect central al intregii perioade clasice avutia: toti sunt de acord ca are legatura cu avutia declara Bonamy Price. Chiar si Cairnes arata ca economia este o stiinta la fel ca toate celelalte, numai ca in timp ce astronomia, chimia etc. Trateaza despre fenomenele universului fizic, economia este stiinta care trateaza despre fenomenele legate de avutie. Autorul demonstreaza mai departe faptul ca economia clasica, de la inceputul anilor 1980, va fi mereu prezenta, mai mult sau mai putin, in evolutia stiintei economice., desi definitiile si conceptele asupra acestei stiinte au fost nenumarate si diferite. Cu toate acestea, termenii de avutie sau avutie materiala in economie au continuat sa ocupe un loc central in gandirea economica.