Relația Bancă centrală-bănci Comerciale în Contextul Economiei de Piață

1.Sistemul bancar român în economia de piaţă

Pentru a analiza şi a vedea ce tipuri de relaţii există între banca centrală şi băncile comerciale vom face o trecere în revistă a evoluţiei sistemului bancar român după anul 1989 când a început procesul de restructurarea al acestuia.

1.1 Reforma şi evoluţia sistemului bancar după anul 1989

Înainte de anul 1989 principala trăsătură a sistemului bancar român o constituia caracterul centralizat al acestuia.

Alături de Banca Naţională a României exista un număr de bănci specializate care îşi desfăşurau activitatea în domeniul comerţului exterior (Banca Română de Comerţ Exterior), finanţarea pe termen lung a economiei (Banca de Investiţii), şi în domeniul agriculturii (Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară).

Procesul de restructurare a sistemului bancar român a început la sfârşitul anului 1990, când s-a adoptat un sistem bancar pe două nivele.Pe primul nivel situându-se BNR, iar pe cel de al doilea băncile comerciale. BNR a fost reorganizată, iar atribuţiile sale de bancă centrală au fost: emisiunea monetară, asigurarea stabilităţii monetare,administrarea rezervelor valutare ale ţării, urmărirea executării balanţei de plăţi externe, supravegherea activităţii bancare , funcţii care se menţin şi în prezent, cu menţiunea că funcţia sa principală a fost şi este promovarea politicii monetare în economie.De asemenea a fost creată Banca Comercială Română pentru a prelua activităţile comerciale ale Bănci Naţionale.

Băncile de stat au fost transformate în bănci comerciale pe baza hotarârilor de guvern.Primele două bănci privatizate au fost Banca Română de Dezvoltare (B,R.D) şi Banc Post, în cursul primului trimestru al anului 1999 .Totodată au fost înfiinţate si bănci cu capital privat autohton şi străin, precum şi sucursale ale unor bănci străine.

Evoluţia sistemului bancar s-a caracrerizat printr-o serie de reforme bancare, şi anume:

Prima etapă a reformei bancare a avut loc între ani 1996-1999 şi s-a concretizat prin adoptarea Legii nr 5. 33/1991 privind activitatea bancară şi a legii nr 34/1991 privind Statutul Băncii Naţionale a României.

Aceste legi au contribuit la crearea unui sistem bancar orientat spre piaţă, a permis intrarea liberă a instituţiilor finaciare străine conducând astfel la creşterea concurenţei cu efecte benefice atât pentru clienţi, cât şi pentru economie în ansamblu.

A doua etapă a reformei bancare a avut loc între ani 1997-2000 prin care s-a îmbunătăţit cadrul legislativ pentru a se obţine un grad mai ridicat de compatibilitate cu reglemantările europene şi a unei bune practicii internaţionale.

A treia etapă a reformei bancare a continuat cu anii 2001-2004 prin care s-a finalizat alinierea cadrului legislativ la Directivele Europene şi a principiilor de bază a Comitetului de la Basel privind o supraveghere bancară eficientă.

Din anul 2005 până în prezent se desfăşoară a patra etapa a reformei bancare în care s- adoptat reglementări referitoare la emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronice, la limitarea riscului la creditele acordate persoanelor fizice, precum şi alte reglemenntări.

În prezent sitemul bancar român se caracterizeză printr-un grad ridicat de bancarizare, printr-o multitune de bănci care au caracter universal, printr-un grad ridicat a capitalului privat străin.

2.Relaţiile de credit între BNR şi băncile comerciale

Potrivit Regulamentului nr.1 din 30 martie 2002, republicat in Monitorul Oficial, Partea Ι nr.84 din 01/02/2008 relaţiile de credit între Banca Centrală şi băncile comerciale se concretizeză în:

• faciltăţi permanente;

• operaţiuni la piaţă monetară;

• proceduri bilaterale.