Rolul dolarului în cadrul sistemului monetar internațional

CAPITOLUL I

MONEDA DOLAR

I.1. SCURT ISTORIC

Termenul “dolar” reprezinta denumirea oficiala pentru moneda SUA, precum si a monedelor oficiale utilizate in 37 de tari, dintre care: Australia, Noua Zeelanda, Canada, Fiji, Singapore, Hong Kong.

In 1785, la doi ani dupa incheierea razboiului pentru independenta coloniilor engleze din America de Nord (1755-1783) si cu doi ani inaintea adoptarii Constitutiei Tarii, Congresul S.U.A. a luat hotararea ca unitatea monetara a Confederatiei americane sa se numeasca dolar.

Denumirea de “dolar” constituie o varianta a termenului thaler, care desemna piesele metalice utilizate in Germania si tarile est-europene in secolul al XVI-lea.

In 1787, Constitutia a incredintat Congresului dreptul –transmisibil- de a bate moneda, iar in 1792, o lege monetara a introdus bimetalismul, definind dolarul printr-o cantitate de 1.504 g aur fin si 1.504x15 argint pur (raportul legal de valoare intre aur si argint fiind la acea data 1:15). Timp de 141 de ani, valoarea legala in aur a dolarului fixata in 1792 a ramas neschimbata: un record de longetivitate.

Initial, orice banca din SUA a avut dreptul sa emita bacnote. In 1860, numarul bancilor care emiteau bacnote exprimate in dolari ajunsese la circa 1600, o situatie unica in lume. Confuzia la care se ajunsese si la care s-a adaugat haosul provocat de finantarea Razboiului de secesiune (1861-1865), au avut ca efect o inflatie uriasa. In circulatie se aflau numai bilete de banca, dar si bilete de tezaur (asa numitele greenbacks).

In 1879 s-a renuntat la bimetalism si s-a trecut la monometalismul aur.

Perioada 1879-1914 a fost una din cele mai calme din istoria monetara a SUA. Din aceasta cauza a fost denumita “varsta de aur a etalonului dolar”. Adeseori, admiratorii aurului monetar dau ca exemplu aceasta perioada pentru a demonstra importanta legarii monedei de aur , desi dolarul nu a fost scutit nici atunci de fluctuatii valorice, este drept de o amploare mai redusa.

In 1913 a fost infiintat Sistemul Rezervei Federale. La incheierea “varstei de aur” avatarurile dolarului au continuat.necesitatile de finantare a pregatirilor de razboi care au inceput in SUA, in urma declansarii primului razboi mondial, apoi a participarii SUA la acest razboi, i-au obligat pe americani sa accepte o mare crestere inflationista a preturilor (12% intre anii 1913si 1920) si i-au determinat sa suspende convertibilitatea dolarului in aur.

In 1934 dupa 4 ani de criza economica cumplita (venitul national al SUA redus cu 50%, masa monetara supusa unei crude deflatii, 15 milioane de someri), presedintele Roosevelt a luat hotararea de a proceda la o devalorizare drastica a dolarului (cu 41%), precum si la suprimarea convertibilitatii interne in aur (“Gold Reserve Act” din 1934), stabilind noul continut legal al monedei la 0.888671 g aur fin.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial dolarul a pierdut 33% din puterea de cumparare anterioara, iar dupa 1950, depreciera lui fata de bunuri a continuat si s-a intensificat. In aceasta perioada, politica monetara a incetat de a mai fi prerogativa Sistemului Rezervei Federale si a fost trecuta la Trezorerie, deci la puterea executiva.

Deceniul 7 s-a caracterizat printr-o tendinta de cadere a dolarului la bursele valutare , in urma unei inflatii interne si externe tot mai accentuate. S-au dat explicatii obiective pentru acest indelung proces inflationist, considerat ca fiind produsul cursei inarmarilor, razboaielor din Coreea si Vietnam, “ajutoarelor” politice, investitiilor in starinatate, bazele militare pe teritorii starine, “facturii” petroliere, turismului in strainatate, ca si explicatii psihologice –teama de noi accese inflationiste- sau voluntariste, in sensul ca deprecierea dolarului ar fi constituit riposta americana la concurenta japoneza sau vest-germana care a aparut pe piata mondiala ca urmare a unei productivitati si a unei organizari a muncii superioare celei americane.

I.2. CONVERTIBILITATEA DOLARULUI

Convertibilitatea se defineste ca o insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu o alta moneda in mod liber prin vanzare si cumparare pe piata, in sensul ca nu exista restricti nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbarii – plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital - si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea: rezident al tarii in care se efectueaza operatia sau nerezident.

Dupa cel de –al doilea razboi mondial, convertibilitatea a devenit unul din principiile funfdamentale ale Sistemului Monetar International din 1944. Statutul Fondului Monetar International intelege prin convertibilitate “dreptul rezidentilor si nerezidentilor de a schimba moneda nationala cu alta moneda straina , in mod liber, prin vanzare-cumparare pe piata, fara nici o restrictie” (art. VIII din statutul FMI), in sens concret, in sens larg, desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale, iar in sens restrans, obligatia bancii centrale de a cumpara propria moneda detinuta de o banca centrala straina, la cererea