România și integrarea în Uniunea Europeană

Constructia Europei este una dintre marile intreprinderi politice si culturale nascute din cultura democratica si este fundamental ca acest proiect sa aiba succes. Este bine ca exista tari ca Romania care dau in Europa o speranta si abordeaza cu optimism ideea de integrare in marea comunitate a tarilor europene.

La Consiliul European de la Copenhaga din 1993 Uniunea a facut un pas decisiv catre extindere, convenind ca “statele asociate din Europa centrala si de est sa devina membri ai Uniunii europene daca o cerere este formulata in acest sens ”. Prin urmare, extinderea era mai degraba o chestiune de timp. In ce priveste planificarea, Consiliul European a hotarat ca “ aderarea sa aiba loc de indata ce tarille asociate au capacitatea sa duca la indeplinire obligatiile de stat membru prin satisfacerea conditiilor economice si politice stabilite.” Tot cu aceasta ocazie au fost formulate criteriile de aderare, cunoscute sub numele de "criteriile de la Copenhaga".

Consiliul European de la Copenhaga din 1993 spunea pentru a deveni stat membru, o tara candidata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- Institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor;

- O economie de piata functionala, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale din piata interna

- Capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice si monetare ale Uniunii Europene

Consiliul European de la Madrid din 1995

- Dupa cum s-a subliniat in concluziile Consiliului European de la Madrid din 1995, calitatea de stat membru presupune de asemenea crearea conditiilor pentru o integrare armonioasa prin adaptarea structurilor administrative. - Oricat de important este ca legislatia comunitara sa fie transpusa in legislatia nationala, este si mai important ca aceasta legislatie sa fie efectiv pusa in practica prin structuri administrative si judiciare adecvate. Aceasta este premiza pentru relatia de incredere care fundamenteaza calitatea de stat membru.

Principii si proceduri de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

Pentru a deveni un stat membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa indeplineasca criteriile de aderare stabilite la Copenhaga si sa se alinieze la legislatia si politicile Uniunii Europene (ceea ce cunoastem sub denumirea de Aquis comunitar).

Negocierile de aderare au stabilit conditiile in care Aquis-ul comunitar este aplicat in Romania, inainte si dupa aderare (in toata perioada de tranzitie stabilita in timpul negocierilor- ceea ce semnifica exceptarea temporara de la aplicarea anumitor exigente ale legislatiei europene) si maniera in care Romania va participa la institutiile si la bugetul Uniunii.

Din motive obiective, legislatia Uniunii Europene este divizata in 30 de capitole de negociere, fiecare acoperind un anumit domeniu, la care se adauga capitolul 31 - Diverse, negociat in final, care se refera la alte aspecte ale negocierilor. Acestea sunt declarate inchise in momentul in care toate capitolele sunt inchise ("nimic nu este hotarat pana cand totul este hotarat"). Pana in acel moment capitolele de negociere sunt considerate a fi provizoriu inchise. O tara candidata are dreptul de a redeschide in orice moment negocierile daca legislatia UE a fost modificata iar tara respectiva nu poate aplica legislatia pana la momentul aderarii sale si cere noi perioade de tranzitie sau, daca situatia initiala a tarii candidate a suferit modificari si a fost ceruta o abordare diferita a unui anumit capitol. Uniunea Europeana poate cere redeschiderea unui capitol daca Statul candidat nu-si indeplineste angajamentele (de exemplu nu ajunge sa implementeze o lege inainte de termenul limita convenit) sau daca Uniunea vrea sa ceara noi perioade de tranzitie sau sa le renegocieze pe cele deja stabilite.

In 1997 Consiliul a cazut de acord asupra procedurilor de negociere in cazul celei de-a cincea largiri a UE cu 12 tari, aici fiind cuprinsa si Romania. Conferintele Interguvernamentale de Aderare pentru fiecare tara candidata au reunit in sedinte ministrii sau adjunctii lor, adica reprezentantii permanenti pentru fiecare stat membru si negociatorii sefi pentru tarile candidate.

Negocierile cu tarile candidate au fost intiate tinandu-se cont de situatia prezenta din fiecare dintre ele. Ritmul negocierilor depindea de gradul de pregatire a fiecarei tari candidate si, de asemenea, de complexitatea problemelor ce trebuiau rezolvate. Comisia a propus pozitii de negociere comune pentru Uniunea Europeana privind fiecare capitol si aceste pozitii au fost adoptate in unanimitate de catre Consiliu.

Fiecare etapa de negociere (de exemplu deschiderea, inchiderea provizorie sau permanenta a unui capitol) este formalizata prin Conferinta de Aderare. Deschiderea unui capitol de negociere este conditionata de nivelul de adoptare a Aquis-ului comunitar si de planurile de implemetare a Aquis-ului restant in perioada urmatoare. Inchiderea unui capitol de negociere presupune un progres semnificativ in adoptarea aquis-ului, existenta unei "capacitati administrative" (institutii ce dispun de resurse umane si financiare adecvate) care sa poata implementa si supraveghea aplicarea legislatiei si de asemenea un angajament credibil si complet pentru transpunerea si implementarea aquis-ului ramas.

Rezultatele negocierilor sunt incluse in Tratatul de Aderare. El este prezentat Consiliului in vederea aprobarii si Parlamentului European, care trebuie sa-si dea acordul. Dupa semnare Trataul de Aderare este trimis statelor membre si statelor candidate in vederea ratificarii, ceea ce implica uneori un referendum. El intra in vigoare si tara candidata devine stat membru de la data aderarii.