Sectorul Energetic

Politica de eficienţă energetică este, prin excelenţă, opolitică ale cărei efecte sunt sesizabile pe termen lung.Obţinerea unor rezultate relevante este condiţionată decontinuitatea şi coerenţa măsurilor luate în diferiteperioade de dezvoltare.

Economia de energie obţinută prin eficienţa energetică este resursa cea mai ieftina de energie si cea mai avantajoasa pentru mediu înconjurător, comparativ cu resursele de energie regenerabilă sau de combustibili fosili. Prin acţiunile întreprinse în domeniul eficienţei energetice România va contribui la limitarea cresterii previzionate a temperaturii globale, respectiv a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Aceste acţiuni vor contribui atât la reducerea impactului negativ asupra mediului, cât şi la creşterea securităţii în alimentare, diminuand gradul de dependenta a României de importurile de energie.

Comisia Europeană a propus în setul de documente care reprezinta Noua Politică Energetică a UE următoarele obiective:

- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020, în comparaţie cu cele din anul 1990.

- creşterea ponderii surselor regenerabile de energie în totalul mixului energetic de la mai puţin de 7% în anul 2006, la 20% din totalul consumului de energie al UE până în 2020;

- creşterea ponderii biocarburanţilor la cel puţin 10% din totalul conţinutului energetic al carburanţilor utilizaţi în transport în anul 2020;

- reducerea consumului global de energie primară cu 20% până în anul 2020

“Obiectivul general al dezvoltarii sectorului energetic il constituie acoperirea integrala a consumului intern de energie elctrica si termica in conditii de crestere a securitatii energetice a tarii, de dezvoltare durabila si cu asigurarea unui nivel corespunzator de competitivitate”.

Spre deosbire de Italia si Germania, Romania este o sustinatoare a energiei nucleare care este si mai putin poluanta si, deci, obiectivele ecologice ale Europei (de reducere a emisiilor cu 30%) pot fi mai usor atinse. Germania si Italia sunt sustinatoare a importului de gaz din Rusia, pe de o parte prin gazoductul pe sub Marea Baltica (care ocoleste Europa de Est, spre bucuria Rusiei) iar pe de alta prin relatii netransparente intre ENI, ENEL si Guvernul Rusiei. Strategia Germaniei si a Italiei va face Europa si mai dependenta de gazul rusesc.

Spre deosebire de Germania si Franta, Romania este o sustinatoare a liberalizarii complete a industriei energetice si a separatiei intre productie si distributie. Campionii nationali ai Frantei si Germaniei, niste mamuti industriali in frunte cu EDF (detinut in proportie de 86% de statul francez) nu doresc aceste reforme in interiorul UE.

Ca o prima recomandare pentru autoritati este si sustinerea Turciei in incercarea acestei tari de a deveni membra UE. Pe de o parte pentru proiectul Nabucco pentru ca vom putea avea acces mai usor la resurse din Orientul Mijolciu (si deci reducerea dependentei fata de Rusia) dar si pentru interesele generale ale economiei in a avea o tara mare si vecina ca membra UE.

Pentru a mari securitatea energetica a aprovizionarilor externe ale UE, este important de urmat un plan care sa atinga urmatoarele obiective:

1.Promovarea transparentei si imbunatatirea activitatii in sectorul energetic prin parteneriate cu tari terte, obiectivul fiind crearea unui cadru legal, stabil, nediscriminatoriu, transparent si deschis pentru investitii si comert in domeniul energetic.

2.Imbunatatirea capacitatii de productie si export in tarile producatoare si a infrastructurii de transport energetic in tarile producatoare si de tranzit.

3.Imbunatatirea climatului investitional pentru companii europene in tari terte si inaugurarea productiei si exportului de resurse energetice spre industria UE.

4.Imbunatatirea conditiilor de comert prin tranzit nediscriminatoriu si acces pentru tert la infrastructura de export.

5.Imbunatatirea sigurantei mediului si a infrastructurii energetice.

6.Incurajarea eficientei energetice, folosirii energiei regenerabile incluzand bio-combustibili , tehnologiilor limitatoare de emisii si a consumului rational de energie pe plan global.

7.Dezvoltarea rezervelor strategice si incurajarea rezervelor comune de energie intre tarile partenere.

Piete mondiale ce functioneaza bine sunt cel mai bun mod de asigurare a stocurilor de energie sigure si ieftine. Acestea creaza o oferta mondiala de energie elastica si corespunzatoare, faciliteaza decizii investitionale si confera siguranta pentru client si pentru producator.Dar pietele nu opereza in vid.Ele au nevoie de o infrastructura fizica si legala, de informatie si transparenta si de participarea principalilor jucatori.

Aceasta s-ar putea realiza daca UE si-ar extinde propria piata energetica pentru a include si vecinii intr-o regiune cu reguli de comert, tranzit si mediu comune. Mai mult, UE ar trebui sa sprijine reciprocitatea in deschiderea de piete si respectul pentru regulile pietei: nediscriminare, competitie si transparenta.

Trebuie sa convingem tarile consumatoare non-UE ca pietele energetice pot lucra pentru ele. Daca ar ajunge la concluzia ca singura cale spre securitate energetica este cea a intelegerilor bilaterale atunci riscul distorsiunii in sistemul energetic ar creste.

Securitatea energetica a UE poate fi sporita prin diversificarea resurselor si a originii geografice cat si a rutelor de tranzit. UE ar trebui sa faciliteze intretinerea si imunatatirea infrastructurii energetice existente in tari vecine, de importanta cheie, alaturi de sprijinirea construirii de infrastructura noua.