Selecția Proiectelor de Investiții

1. CONCEPTUL DE INVESTIŢII

Investiţia poate fi privită din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere financiar investiţia reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă şi certă, în speranţa obţinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achiziţionarea unei maşini pentru creşterea productivităţii muncii, construcţia unei uzine pentru creşterea producţiei, asimilarea unui brevet pentru fabricaţia de produse noi, etc.

Sub aspect contabil investiţia desemnează alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va desemna fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare.

Investiţiile mai pot fi vazute şi ca totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital.

În raport cu modul de folosire a bunurilor de capital, investiţiile se împart în:

- investiţii de înlocuire - destinate înlocuirii reproducţiei bunurilor de capital scoase din funcţiune, ca urmare a uzurii lor fizice, a caror sursă este amortizarea;

- investiţii pentru dezvoltare - sau nete, destinate sporirii volumului capitalului tehnic real, adică formării nete a capitalului, a căror sursă o formează venitul.

Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete formează investiţiile brute de capital, ce contribuie la formarea brută a capitalului tehnic.

Investiţiile brute de capital se compun din:

- investiţii în bunuri de capital durabile - cu excepţia cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populaţiei, care se includ în consumul privat şi a bunurilor durabile, care se includ în producţia intermediară a statului;

- investiţii în stocuri - în modificarea stocurilor de materii prime, semifabricate şi produse finite din producţie proprie destinată vânzării.

Din punct de vedere al proprietarului avem:

- investiţii private;

- investiţii publice.

În funcţie de plasarea lor avem:

- investiţii interne;

- investiţii externe.

2. PROCESUL INVESTIŢIONAL

Proiectul de investiţii reprezintă un ansamblu coerent de acţiuni cu caracter investiţional care urmăreşte alocarea organizată de resurse materiale, financiare, umane şi informaţionale în scopul realizării unui obiectiv cu efect economic şi/sau social.

În definiţiile standard, unele trăsături ale investiţiilor şi cerinţe ale luării deciziilor asociate lor sunt de obicei omise. Astfel, modalităţile în care deciziile legate de investiţii sunt legate de alte activităţi organizaţionale şi au un impact asupra acestora ar trebui să fie considerate ca o parte integrantă a activităţii investiţionale.

Funcţionarea sistemelor economico-sociale în condiţiile economiei de piaţă şi a unui mediu înconjurător în continuă schimbare, în perspectiva globalizării necesită adoptarea unui management anticipativ şi luarea în considerare a tuturor aspectelor legate de derularea activităţii, comportamentul pe piaţă, relaţiile cu clienţii, furnizorii, statul şi instituţiile financiare.

Rezultă că firmele trebuie să fie competitive şi flexibile pentru a supravieţui în economia de piaţă. Ele trebuie să desfăşoare activităţi de modernizare, înlocuire, extindere pe noi pieţe, de dezvoltate a noi produse sau servicii etc., adică să facă investiţii. Aceasta conferă investiţiei un rol principal în creşterea economică, atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic.

Prin proiectele de investiţii se asigură implementarea în practică a soluţiilor oferite de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, a tehnicii şi tehnologiilor de performanţă pe plan mondial, ceea ce conduce la ridicarea nivelului tehnic al producţiei, la îmbunătăţirea şi diversificarea calităţii produselor şi serviciilor, la creşterea eficienţei economice.

Totodată, prin intermediul efectelor de antrenare, investiţiile îşi difuzează şi amplifică influenţa în întreaga structură a economiei naţionale. Ele generează ample efecte în structura şi calitatea factorilor de creştere economică, deoarece au atât un efect de adăugare (de noi mijloace de muncă la cele existente), cât mai ales unul de antrenare prin care noile capacităţi determină, în mod continuu, proiectarea şi realizarea altora, dar şi eliminarea celor ce au suferit uzura morală şi care devin incompatibile din punct de vedere economic şi tehnic.