Stat și Concurență în Economia de Piață

1. Concurenta : concept, functii si rol. Nevoia de protectie a concurentei

1.1. Conceptul de concurenta

Atat din perpectiva conceptelor si modelelor teoretice, cat si din cea a realitatilor faptice, concurenta este organic asociata sistemului economic de piata. Cele doua criterii pe baza carora este apreciata natura unei economii ca fiind de piata sunt, pe de-o parte, existenta concurentei in economia respective, si , pe de alta parte, formarea preturilor prin confruntarea cererii cu oferta.

Pe masura ce stiinta economica a evoluat de la o finalitate preponderant explicative catre una aplicativ-transformatoare in raport cu realitatea, abordarea concurentei a inregistrat o rafinare si nuantare progresiva. Prin convergenta achizitiilor economiei politice cu cele, de data mai recenta, din stiintele de gestiune, s-a ajuns la concluzia ca nu numai piata propiu-zisa, ci si spatial intra-organizational al intreprinderii sunt susceptibile sa ocazioneze manifestari de concurenta; aceasta genereaza standarde de performanta, distinge succesul de esec si departajeaza agentii economici pe criteriul performantei .

Paradoxal, desi este prezenta si activa la o scara atat de extinsa in sistemele socio-umane, concurenta este, de cele mai mute ori, teoretizata doar implicit de stiinta economica traditionala, in absenta unei definitii consensuale, concureta este referita sub forma unei reprezentari tipologice a diverselor structuri de piata – de la idealul pietei cu concurenta perfecta la realitatea diverselor forme de piata cu concurenta imperfecta.

Aportul stiintelor de gestiune la demersul de operationalizare a conceptului de concurenta a condus, mai ales in ultimele doua decenii, la asimilarea lui deplina in gandirea si practica manageriala. Profesorul Michael Porter de la Harvard Business School a fundamentat, in acest sens, conceptele de strategie concurentiala si avantaj concurential (-Porter, 1985), carora li se adauga cel de gestiune concurentiala din terminologia francofona.

Polivalenta de sensuri ale conceptului de concurenta poate fi relevata prin punerea in evidenta a urmatoarelor sale ipostaze:

-Concurenta ca tip de relatie intre agentii economici;

-Concurenta ca atribut al comportamentului unui agent economic elementar (comportamentul concurential);

-Concurenta ca situatie caracteristica a mediului de afaceri (mediul concurential;

- Michael Eugene Porter (n. 1947) - profesor universitar la Harvard Business School, cu specializare în managementul academic şi economie, fondatorul unei organizatii nonprofit numite „Initiative for a Competitive Inner City” şi unul dintre fondatorii „The Monitor Group ”. Principalele lui obiective academice se concentrează pe modul în care o firmă sau o regiune isi poate construi un avantaj competitiv si dezvolta strategii competitive.

Ca tip de relatie intre agenti economici concreti, concurenta prezinta un caracter tensional, de rivalitate; agentii implicate se confrunta pentru a ocupa, mentine sau extinde pozitii de piata care, in final, se vor dovedi accesibile numai unora dintre ei. De aceea, in analiza strategica la nivel de firma, metodologia clasica, bazata pe puncte forte, puncte slabe, sanse si pericole (SWOT), plaseaza firmele rivale la originea amenintarilor semnificative pentru succesul oricarei strategii adoptate.

Din punct de vedere al comportamentului pe piata, concurenta este aceea care determina pe fiecare agent economic sa-si promoveze exclusiv propriul sau interes.

O tema de interes major, inclusiv din perspective demersurilor de integrare economica, o reprezinta pozitia statului in raport cu problematica mediului de afaceri concurential. Este de remarcat faptul ca, in principiu, statul este pus in situatia de a promova doua categorii de actiuni , associate de o maniera aparent paradoxala:

-Pe de o parte, statul, actionand in virtutea interesului public ca piata sa functioneze subordonat consumatorilor , si nu sub dominatia producatorilor ofertanti, este angajat in directia promovarii si protectiei concurentei;

-Pe de alta parte, ratiuni superioare de ordin economic, dar si social, politic sau strategic pot determina, in conditii speciale, adoptarea de politici protectioniste sau de limitare a concurentei in anumite sectoare, de exemplu, prin instituirea de monopoluri publice.

Comportamentul concurential deriva din natura sistemului economic bazat pe regulile pietei; considerentele de rationalitate presupun, din partea fiecarei firme, nu doar urmarirea unui interes propriu abstract si unilateral, ci a unui interes concret si continuu redefinit, constand in obtinerea de avantaje concurentiale in raport cu rivalii, referitoare la: cota de piata, avansuri tehnologice, dominatia prin costuri, fidelizarea unei anumite clientele, reputatia pentru excelenta produselor sau serviciilor oferite. Experienta demonstreaza ca avantajul concurential este volatile, dificil de obtinut la un moment dat si inca mai dificil de mentinut si de consolidate.

In ultima instanta, insisi consumatorii sunt aceia care, prin polariarea optiunilor individuale, confirma recunoasterea performantelor si atribuie avantaje concurentiale, determinand implicit ierarhizarea concurentiala a firmelor prezente pe o anumita piata. Metafora “votului de incredere” acordat de clienti modeleaza, deci, contextul evolutiv al prezentei firmelor in mediul de afaceri concurential. Intr-o asemenea optica, un comportament concurential autentic presupune din partea oricarei firme care il adopta, nu numai o stare de veghe a mediului de afaceri, ci si confruntarea cu propriile sale limite de performanta, in demersul e a le surmonta prin mobilizarea proactiva a propriilor competente organizationale.

1.2. Definirea si obiectivele concurentei economice

Punctul de vedere aproape unanim este ca forta regulatoare cea mai importanta a economiei de piata este concurenta, fiind intotdeauna legata de tranzactii pe piata, de cerere si oferta si de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune ca exista concurenta daca cineva poate alege intre mai multe alternative si poate astfel sa aleaga alternativa cea mai convenabila preferintelor sale. Astfel, concurenta este strans legata de libertatea de a alege. Insa, libertatea de alegere este diferentiata, in functie de existenta unor grade de concurenta effective.