Structura sistemelor bancare contemporane

Termenul de “tranzactii bancare” poate fi aplicat unui intreg sir de institutii financiare, de la banci comerciale la institutii de credit. Multe tari europene au banci regionale intr-un numar foarte mare. In Japonia banca cu cea mai mare cota de piata este Banca Sumitomo Mitsui, iar principalul rival este Oficiul postal ales de oameni in defavoarea contului in banca. Avand o mare disponibilitate pentru imprumuturi si depozituri, o banca se deosebeste astfel de alte tipuri de institutii financiare. Depozitele reprezinta pentru o banca “pasivul”, iar imprumuturile “activul”.Principala activitate a unei banci se poate defini ca fiind intermedierea intre depunatori si cei care imprumuta.

Spre deosebire de vanzatorul individual, banca detine informatii economice care o pot ajuta in luarea deciziilor pentru a efectua imprumuturi, avand acces privilegiat la informatiile cu privire la potentialii imprumutatori cu cont la banca. Nu e posibil ca aceste informatii sa fie vandute sau accesate de alte persoane, institutii, si astfel banca le foloseste cu scopul de a-si mari portofoliul de imprumuturi.

A doua activitate a bancilor este de a oferi lichiditate clientilor. Cei care realizeaza un depozit, cei care se imprumuta de la banca si cei care ofera imprumuturi au preferinte diferite pentru lichiditate. Clientii doresc sa isi retraga banii din conturi oricand. In mod normal, firmele doresc sa aiba acces la fonduri de imprumut si sa le restituie atunci cand obtin profit, ceea ce s-ar fi putut realiza doar dupa cativa ani.. Prin imprumutarea de fonduri, depunatorii sunt practic de acord a renunta la economiile prezente in favoarea primirii unor economii viitoare. Este posibil ca preferinta pentru lichiditate se pot schimba in timp datorita unor evenimente neasteptate. Daca clientii isi fac depozite la termen cu o maturitate fixa ( de exemplu 3 sau 6 luni), ei se asteapta sa fie capabili sa retraga banii la cerere, platind penalitati in schimb.

Prin punerea in comun a activelor si pasivului, bancile se pot „angaja” in transformarea activelor. Aceasta activitate nu e unica doar bancilor. Si firmele de asigurari realizeaza astfel de schimbari. De asemenea fondurile mutuale atrag un numar mare de active, permitand investitorilor sa beneficieze de pe urma unor tranzactii.

Tipuri de banci:

Banci universale. Aceste banci ofera toata gama de produse bancare, impreuna cu servicii nebancare, sub o singura entitate. In plus, bancile au legaturi directe intre ele si fac comert prin cross-shareholdings si printr-un management comun. Activitatile financiare includ urmatoarele:

- intermedierea si lichidarea depozitelor, imprumuturilor,

- comert cu instrumente financiare

- asigurari

- activitati bursiere

- servicii corporative de supraveghere , incluzand fuziuni si achizitii.

Germania este tara mama a bancilor universale, ca Deutsche Bank si Dresdner. Desi bancile germane pot detine concerne comerciale, suma investitiilor bancare ( in valoare de 10% din capitalul firmei comerciale) plus alte investitii fixe nu pot intrece capitalul total al bancii. Influenta bancilor e crescuta deoarece micii actionari numesc banca sa-i reprezinte cand fac un depozit cu actiunile lor la banca Deutsche Bank este actionar majoritar ca de exemplu la Daimler-Benz (automobile), Allianz, Metallgesellshaft, Philip Holzman (constructii) si Munich Re (o larga firma de asigurari).

Bancile comerciale si de investitii. Cele patru sectiuni ale Glass Steagall ale actului bancar in 1933 au devenit cunoscute sub denumirea de GS Act. Sub GS, bancile comerciale nu aveau voie sa emita obligatiuni cu exceptia celor municipale, obligatiunilor gurvernului american si plasamentelor private. Bancile de investitii nu aveau voie sa ofere servicii bancare comerciale. Obiectivele actului erau sa descurajeze intelegeri secrete intre firme in sectorul bancar si sa previna o eventuala criza bancara intre 1930 si 1933. Primele banci de investitii din America au marit capitalurile pentru corporatii mari si pentru guvern, prin emitere de obligatiuni si, pentru o taxa, au aranjat fuziuni si achizitii. Bancile de investitii moderne au un set largit de activitati:

- emiterea de obligatiuni

- fuziuni si achizitii

- schimburi de obligatiuni, proprietati

- consultanta

- custodie globala

Expansiunea activitatilor a ajutat la diversificarea acestor firme, dar nu fara probleme. De exemplu, la Lehman Brothers, Goldman Sachs si altii, cresterea schimburilor a determinat o tensiune intre noii clienti si banca.

S-a convenit ca bancile de investitii sa aiba urmatoarele reguli:

1. cercetarile lor si diviziunile bancare vor fi supravegheate separat si se emit rapoarte separate.

2. diviziunile bancilor de investitii nu au voie sa clasifice analizele efectuate in urma cercetarilor.

3. nici o comunicare care nu este necesara, nu este permisa intre analisti si banci.

4. bancile trebuie sa publice lista companiilor cliente si care sunt analizate de departamentul de cercetare a bancii.

5. favorizarea clientilor preferati de a cumpara actiuni valoroase

Barings , cea mai veche banca comerciala engleze, a fost fondata in 1762. Francis Baring, un comerciant, si-a diversificat paleta de activitati, prin finantarea importurilor si exporturilor de bunuri si produse ale firmelor mici. Tranzactiile erau realizate prin cambie. Dupa realizarea tranzactiilor, Barings lua o taxa pentru a garanta acestor cambii.

Aceste tipuri de banci erau cunoscute si sub numele de ‘‘accepting houses’’. Si-au diversificat activitatea prin acordarea de imprumuturi guvernelor si firmelor straine, prin garantarea unor fuziuni sau achizitii.

Reforma financiara din 1986 a schimbat bancile comerciale. Reforma a permis firmelor financiare sa fie cotate la Bursa de valori din Londra. Bancile au intrat atfel si in sectorul bursier, iar majoritatea bancilor au intreprins activitati de brokerat si jobbing. Majoritatea bancilor comerciale din Anglia au inceput sa ofere aceleasi servicii ca si bancile de investitii din America: garantari, fuziuni si achizitii, managementul activelor si a fondurilor, custodie globala si consultanta. Aceste tipuri de banci au devenit asemanatoare cu bancile de investitii,.

Comertul bancar. Comertul bancar ofera o gama de servicii bancare angro si en-detail. Serviciile angro includ oferirea de intermedieri, lichiditati si servicii de plati la o gama larga de consumatori precum corporatii mari si guverne. Ele ofera conturi curente pentru afaceri, fac imprumuturi comerciale, fac parte din sindicatele formate pentru