Teoria Avantajului Relativ - Comentariu Asupra României

1. Prezentarea teoriei - Notiuni

Teoria avantajului comparativ este atribuita lui David Ricardo (1772 - 1823), al treilea fiu al unui evreu spaniol (Abraham Israel Ricardo), stabilit în jurul anului 1760 în Anglia. În esenta, aceasta teorie spune ca “o tara se va specializa în producerea acelui bun pentru care are un avantaj absolut în raport cu orice alt bun pe care îl poate produce din resursa data” (E. Dinga, Mecanisme ale PUE, curs). Totusi, putem preciza un aspect mai putin cunoscut, anume ca notiunea de cost comparativ a fost utilizata pentru prima data cu doi ani înaintea lui David Ricardo de catre Robert Torrens (1780 - 1864) în lucrarea “Eseu asupra comertului exterior cu cereale” (1815) în care autorul doreste sa demonstreze faptul ca practicarea comertului exterior este avantajoasa chiar si în cazul în care marfurile importate au fost obtinute în tara de origine cu costuri mai mari decât ar putea fi obtinute în tara importatoare.

Preluând notiunea de cost comparativ David Ricardo a elaborat teoria costurilor comparative de productie si a avantajelor relative în comertul international.

Modelul avantajului comparativ a facut obiectul studiilor si cercetarilor specialistilor timp îndelungat si persista înca între preocuparile cercetatorilor din domeniul relatiilor economice internationale, deoarece are numeroase implicatii practice. De asemenea, o serie de concepte lansate de acest model fac astazi parte din limbajul de specialitate al expertilor economisti, iar concluziile sale au consecinte profunde asupra modului în care sunt receptate de catre factorii de decizie din domeniul comertului exterior avantajele rezultate din schimburile internationale cu marfuri obiectuale si servicii.

Premisele de baza ale modelului avantajului comparativ sunt menite a izola fenomenele pe care intentionam sa le urmarim de o serie întreaga de influente care ar îngreuna, de la început, buna percepere a acestor fenomene economice. Desi, dupa cum subliniaza unii cercetatori, multe din aceste premise sunt, la început, restrictive, totusi, continutul logic al modelului nu este invalidat, iar concluziile esentiale îsi vor mentine valabilitatea.

Scopul studierii modelului avantajului comparativ este, în esenta, de a demonstra ca schimburile comerciale internationale reprezinta, într-adevar, un joc al “sumelor pozitive”, toti participantii la acestea înregistrând avantaje în urma lor (situatie “win - win”).

În esenta, prin prisma argumentelor aduse de modelul avantajului comparativ, pentru a câstiga prin participarea la schimburile comerciale internationale, o tara nu este strict necesar sa detina avantajul absolut ci câstigurile se pot obtine din detinerea avantajului comparativ. Avantajul comparativ exista ori de câte ori necesarul relativ de factor munca este diferit între tari, aceasta determinând costuri diferite de oportunitate pe plan intern. Daca fiecare tara se specializeaza în productia acelui bun pentru care detine avantajul comparativ, atunci productia totala din acest bun sporeste si, prin comert international, toti participantii obtin avantaje importante.