Teoria conceperii mecanismelor pieței

1. Introducere

Tranzactiile economice au loc în piete, între firme si sub gãzduirea altor aranjamente institutionale. Anumite piete nu sunt afectate de interventiile guvernamentale în timp ce altele sunt reglate prin acestea. Intre firme, anumite tranzactii sunt ghidate de preturile pietei, altele sunt negociate si totusi altele sunt <dictate>de management. Teoria conceperii mecanismelor pietei oferã un domeniu de lucru coerent pentru analiza acestei varietãti de institutii, sau mecanisme de alocare, concentrate pe problemele associate stimulilor si informatiilor private.

Pietele, sau institutiile asemãnãtoare pietelor, alocã adesea bunuri si servicii în mod eficient. Cu mult timp în urmã, economistii au dovedit în mod teoretic aceastã eficientã sub prezumtia destul de rigidã în privinta naturii bunurilor ce urmau a fi produse si comercializate, informatiilor detinute de participanti asupra acestora si a gradului de competitivitate. “ Teoria de concepere a mecanismelor pietei” permite cercetãtorilor sã analizeze sistematic si sã compare o varietate mai largã de institutii prin prisma unui numãr mai mic de prezumtii rigide. Prin folosirea teoriei jocurilor, mecanismul de concepere poate trece dincolo de abordarea clasicã si spre exemplu, poate oferi un model explicit în privinta fixãrii preturilor. In anumite cazuri, abordarea prin teoria jocurilor a condus la o nouã apreciere a mecanismului de piatã. Teoria demonstreazã, spre exemplu cã asa-numitele licitatii duble (în cadrul cãrora cumpãrãtorii si vânzãtorii îsi plaseazã oferta si cer preturi) poate fi o institutie eficientã de comert atunci când fiecare comerciant detine informatii private asupra bunurilor sale implicate în comert. Odatã cu cresterea numãrului de comercianti, mecanismul dublei licitatii va agrega din ce în ce mai eficient informatiile private detinute si în final toate informatiile vor fi reflectate de echilibrul preturilor (Wilson, 1985). Aceast rezultat sustine argumentul lui Friedrich Hayek (1945) conform cãruia pietele reunesc în mod eficient informatii private relevante.

Teoria de concepere a mecanismelor pietei aratã care dintre mecanisme este optim pentru diferiti participanti, fie ei cumpãrãtori sau vânzãtori. Asemenea intuitii au fost utilizate pentru o mai bunã întelegere a mecanismelor pietelor pe care le observãm în mod frecvent. Spre exemplu, teoria a fost folositã pentru identificarea conditiilor prin care formele de licitatii urmãrite în mod curent maximizeazã venitul asteptat al vânzãtorului ( Harris si Raviv, 1981;Meyrson,1981; Riley si Samuelson, 1981). Teoria admite, de asemenea caracterizãrile detaliate ale formelor optime de licitatii atunci când aceste conditii nu se sustin (Myerson, 1981; Maskin si Riley 1984). Incã o datã, solutia teoreticã se încadreazã bine în practica observatã.

In anumite cazuri nici un mecanism al pietei nu poate asigura o deplinã alocare eficientã a resurselor. In aceste cazuri, teoria conceperii mecanismelor pietei este folositã pentru a identifica alte institutii mai eficiente. Un exemplu clasic, îl reprezintã bunurile publice, cum ar fi aerul curat, securitatea nationalã. Paul Samuelson (1954) a presupus cã nici un mecanism de alocare a resurselor nu poate asigura un nivel pe deplin eficient al bunurilor publice, pentru cã “ interesul egoist al fiecãrei personae o determinã sã emitã semnale false, sã pretindã cã are un interes mai mic într-o anumitã activitate publicã decât în realitate”(pagina 388, op.cit.). Teora conceperii mecanismelor pietei permite o analizã precisã a conjuncturii prezentate de Samuelson. In general, teoria poate fi utilizatã pentru analiza eficientei economice a unor institutii alternative cu privire la dispozitia de bunuri publice, care rezultã din piete si din puterea decizionalã consensualã colectivã, prin reguli instituite de o majoritate decizionalã si pânã la dictaturã. Un lucru important de înteles este cã puterea de decizie consensualã este în mod frecvent incompatibilã cu eficienta economicã. Teoria ne ajutã totusi sã justificãm finantãrile guvernamentale pentru bunurile publice prin taxe. Aplicatiile acestei teorii au condus la trecerea barierelor si în alte arii ale economiei, cum ar fi legislatie, finante publice si teoria taxelor si impozitelor.