Tipuri de ajutor de stat

1. Considerente generale

Ajutorul de stat nou [2], supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat. Ajutorul de stat care nu este supus obligaţiei de notificare poate fi acordat numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de reglementările în vigoare.

Alocările specifice din cadrul unei scheme de ajutor de stat autorizate de Comisia Europeană, în condiţiile art. 88 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, pot fi acordate dacă îndeplinesc condiţiile stabilite în schema şi nu este necesară emiterea unui alt act prin care se stabilesc condiţii suplimentare în acest sens.

Ajutorul de stat regional poate fi acordat în conformitate cu reglementările în domeniu şi cu harta ajutorului regional. Harta ajutorului regional se adopta prin hotărâre a Guvernului României şi se notifica Comisiei Europene, în vederea autorizării conform procedurii prevăzute de art. 88 alin. (3) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

Schemele de ajutor de minimis se transmit spre informare Consiliului Concurentei, în termen de 15 zile de la data adoptării. Consiliul Concurentei îndeplineşte rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia Europeană şi autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv instituţiile publice implicate în procesul de privatizare, denumite în continuare autorităţi, alţi furnizori de ajutor de stat şi beneficiarii de ajutor de stat, implicaţi în procedurile din domeniul ajutorului de stat. Consiliul Concurentei acorda asistenta de specialitate în domeniul ajutorului de stat autorităţilor, altor furnizori şi beneficiarilor de ajutor de stat, pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România în acest domeniu, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, inclusiv în cadrul procesului de elaborare a actelor normative sau administrative prin care se instituie măsuri de natura ajutorului de stat. Consiliul Concurentei asigura informarea autorităţilor, altor furnizori de ajutor de stat, a beneficiarilor şi a publicului privind reglementările europene în domeniul ajutorului de stat, prin publicarea de ghiduri, buletine lunare, sinteze legislative şi de jurisprudenţa şi alte materiale informative, precum şi prin organizarea de seminarii, mese rotunde, conferinţe şi altele asemenea. Consiliul Concurentei colaborează cu autorităţile, alţi furnizori şi beneficiarii de ajutor de stat şi îi sprijină în vederea aplicării corespunzătoare a legislaţiei comunitare. Consiliul Concurentei colaborează cu autoritatea competenta să reprezinte România în fata Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în cazurile privind ajutorul de stat.

1.1. Trăsături caracteristice

Principalele elemente care caracterizează un ajutor de stat sunt:

i) Constituie un avantaj – acordat sau nu în mod gratuit;

ii) Este furnizat din resurse de stat sau resurse ale unităţilor administrativ – teritoriale, de către stat sau de către unităţile administrativ – teritoriale;

iii) Favorizează numai anumite întreprinderi, producţia numai a anumitor bunuri şi prestarea numai a anumitor servicii - criteriul selectivităţii;

iv) Distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa.

2. Clasificări

O clasificare a ajutorului de stat se poate realiza pe baza criteriului acceptabilităţii sau eligibilităţii sale din punct de vedere economico-legal. Prin urmare, se va distinge între ajutoare compatibile, aşadar valide, şi ajutoare politic incorecte, deci interzise.

Dintre cele interzise se pot aminti:

_ ajutorul pentru export sau orice ajutor care este condiţionat, de drept sau de fapt, de performanţa la export, în măsura în care un astfel de ajutor poate să afecteze aplicarea corespunzătoare a acordurilor internaţionale la care România este parte;

_ ajutorul pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea întreprinderilor, direct sau prin scutirea de la plata obligaţiilor datorate statului;

_ măsurile de ajutor care sunt astfel aplicate încât creează discriminări în favoarea produselor realizate la intern, faţă de bunurile similare produse în ţări participante la acorduri internaţionale la care România este parte şi în care sunt prohibite astfel de discriminări.

Pe de altă parte, ajutoarele de stat compatibile sunt compatibile cu un mediu concurenţial normal şi se remarcă două categorii:

_ ajutoarele de stat având caracter social, acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare în ceea ce priveşte originea produselor sau serviciilor implicate;

_ ajutoarele de stat pentru înlăturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau de evenimente

excepţionale.

Dintre tipurile de ajutor de stat care pot fi considerate compatibile, pe lângă alte ajutoare permise de legislaţia în vigoare, se evidenţiază următoarele:

- ajutorul pentru cercetare şi dezvoltare

- ajutorul pentru întreprinderi mici şi mijlocii

- ajutorul pentru dezvoltare regionala

- ajutorul pentru protecţia mediului înconjurător

- ajutorul pentru instruirea angajaţilor şi pentru crearea de noi locuri de muncă

- ajutorul pentru salvarea şi ajutor pentru restructurarea firmelor aflate în dificultate

- ajutorul pentru promovarea culturii şi conservarea patrimoniului cultural

- ajutorul pentru proiecte mari de investiţii

- ajutoarele de stat generale pentru promovarea exporturilor, prin acţiuni ca: săptămâni naţionale, târguri internaţionale, magazine de prezentare şi altele asemenea, cu condiţia ca de acestea să poată beneficia toate întreprinderile interesate.

Pentru orice alte forme de ajutor care nu presupun un transfer de bani de la furnizor la beneficiar, intensitatea ajutorului se calculează ca procent din echivalentul sumelor care ar fi trebuit să fie plătite în absenta ajutorului de stat (ex.: echivalentul scutirilor de la plata diferitelor taxe sau impozite).

2.1. Formele pe care le îmbracă ajutoarele de stat

Ajutorul de stat se poate concretiza:

- fie într-un transfer de fonduri publice către o întreprindere,

- fie în renunţarea la unele venituri viitoare, certe sau posibile, şi care asigura unei întreprinderi un beneficiu de natura economica sau financiara, pe care nu l-ar fi obţinut în absenta unor astfel de masuri.