Trecerea la Leul Greu

I.Introducere

Unul dintre cele mai de actualitate subiecte din viata economica romaneasca este, fara indoiala, trecerea la leul greu. Deja de la data de 1 martie s-au afisat ambele preturi, urmand ca la 1 iulie sa se introduca pe piata leii noi. Principalul motiv pantru care s-a recurs la aceasta masura este pregatirea atat a populatiei, cat si a economiei romanesti pentru trecerea ulterioara la moneda europeana, lucru care se va intampla cel mai probabil intre anii 2012-2014.

Am incercat sa surprind in aceasta lucrare cele mai semnificative aspecte care privesc problema denominarii. Astfel, pentru inceput am prezentat istoria leului, cat de dificil le-a fost romanilor pana au batut moneda proprie, lucru care s-a intamplat in 1867, greutatile provocate de cele doua razboaie mondiale, denominarea din 1952 si regimul comunist. Am continuat cu legislatia in vederea careia se realizeaza denominarea, Legea nr. 348 din 14/07/2004, Ordonanta nr. 5 din 20/01/2005, Ordinul nr. 1840 din 10/12/2004 precum si Circulara nr.7 emisa de Banca Nationala a Romaniei in data de 25/02/2005. Lucrarea se continua cu prezentarea efectiva a procesului denominarii, pasii pe care ii va parcurge, explicatia fenomenului in sine, precum si costurile si efectele pe care le va avea asupra populatiei si vietii economice. Deasemenea, acest capitol cuprinde si o paralela cu denominari din alte tari, grafice, probleme legate de viitor, de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si trecerea la euro. Capitolul cinci cuprinde cele mai importante intrebari impreuna cu raspunsurile corespunzatoare, cu privire la problema denominarii, intrebari pe care si le poate pune oricine se afla in pragul unei denominari, iar capitolul sase diferite opinii privind aceeasi problema. Lucrarea se incheie cu concluziile de rigoare (capitolul sapte), si cu anexa care se concretizeaza in specimenele noii monede.

Indiferent de cat de mult se va vorbi despre denominare si oricate mijloace de informare a populatiei vor fi adoptate de catre autoritati, consider ca vom sti cu adevarat ceea ce inseamna trecerea la leul greu doar atunci cand ne vom lovi efectiv de ea, mai precis in iulie 2005. Un lucru este cert. Cei care se vor adapta cel mai usor la acest sistem nou vor fi tinerii, generatia noastra.

II.Istoria leului

Istoria leului este strâns împletită cu cea a poporului român. Nici un eveniment major din viaţa României moderne nu s-ar fi putut produce în absenţa monedei.

Este esential deci a aminti cateva dintre momentele importante ale evolutiei acesteia, de la aparitie si pana in zilele noastre, inainte de a trece la prezentarea preopriu-zisa a trecerii la leul greu.

Acum 137 de ani, in zorii capitalismului romanesc, Corpul Legiuitor a semnat certificatul de nastere al leului. Era in 1867, primavara. Primea astfel raspuns nevoia unei legaturi puternice intre bani, munca si aspiratia de propasire a Romaniei noi, moderne.

Reformele de la 1864 au stimulat expansiunea pietei interne. Rolul banilor a crescut. Romania avea nevoie de bani, de tot mai multi bani, dar nu avea o moneda nationala. In tara circulau numai monede straine. Unele de aur, altele de argint. Dar si din metale comune. Monede turcesti, austriece, olandeze, rusesti, franceze, germane.

Exista insa o masura monetara interna. Victor Slavescu a numit-o "leul vechiu". Un leu, cum am mai spus, de calcul. O cantitate imaginara. O idee si atat, fara forma fizica. Desi valoarea lui era stabilita in raport cu monedele straine de aur si argint, nu putea fi folosit la plati. Asa ca tranzactiile se faceau in aur. Cand nu se recurgea la troc. Sau la trampa. In astfel de conditii, pe masura ce activitatile economice si financiare se intensificau, leul vechi a inceput sa dispara din tranzactii.

Dupa Unirea Principatelor, in mai 1860, gandind ca reforma banilor nu mai putea intarzia, Alexandru Ioan Cuza a incheiat cu Monetaria Franceza un contract in vederea baterii unei monede romanesti. Cum insa nu avea finantare interna, a negociat un credit pe piata franceza, care insa a cazut. Parlamentul Romaniei a refuzat sa accepte imprumutul. A doua incercare a lui Cuza s-a soldat tot cu un esec. Ne-au ramas insa probele unei alte monede, ce ar fi urmat sa intre in circulatie in anul reformelor din 1864.

Dezordinea monetara s-a accentuat insa. Circulatia baneasca insemna, de fapt, miscarea unei multimi amestecate de monede straine. De calitati diferite si de forme diferite.

Circulau, in paralel, bani reali si bani fictivi, de calcul. Bani cu variatie foarte mare, de la o zi la alta, de la o localitate la alta, a puterii lor de cumparare si a cursurilor de schimb. Dezordinea monetara era resimtita de romani si era resimtita de strainii care ne vizitau tara. in plus, parca pentru a accentua degringolada, circulau multe monede false.