UE și aderarea României

INTRODUCERE

Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţiei statelor naţionale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar mai târziu a fost cucerită şi condusă de Imperiul Roman, centrat in Meditarană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forţa. Impreiul Franc al lui Carol cel Mare şi Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o singură administraţie pentru sute de ani. Uniunea vamală a lui Napoleon şi mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste din anii 1940 au avut doar o existenţă tranzitorie.

Data fiind diversitatea lingvistică şi culturală a Europei, aceste încercări au implicat de obicei ocupaţia militară a naţiunilor, conducând la instabilitate. Una dintre primele propuneri pentru o unificare pacifică prin cooperare şi egalitatea statutului de membru a fost facută de Victor Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de primul şi al doilea război mondial, necesitatea formării unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Euroepene a crescut, din cauza determinării de a reconstrui Europa şi de a elimina posbilitatea unui nou război. Acest sentiment a dus în cele din urmă la formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Germania (de vest), Franţa, Italia şi ţările din Benelux.

Acest lucru a fost posibil prin semnarea în aprilie 1951 a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952.

Prima uniune vamală totală, cunoscută iniţial ca şi Comunitatea Economică Europeană (informal chiar şi Piaţa Comună), a fost creată prin Tratatul de la Roma în 1957 şi implementată la 1 ianuarie 1958. Aceasta din urma s-a transformat în Comunitatea Europeană care este în prezent "primul pilon" al Uniunii Europene. UE a evoluat dintr-un organ comercial într-un parteneriat economic şi politic. Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale Comunităţii Europene a Tratatului de la Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1992.

Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (EEC) şi a fost semnat de Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia şi Luxemburg la 25 martie 1957.

Iniţial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunităţii Economice

Europene. Totuşi, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunităţii cât şi al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunităţii Europene sau Tratatul CE.

În aceaşi zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) . Cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul iniţial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o secţiune de sine stătătoare în cadrul acestuia.

Deşi intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas în direcţia integrării europene, luarea majorităţii deciziilor în cadrul Uniunii se face încă după baza legală a Tratatului CE, care rămâne principala sursă a legislaţiei comunitare.

Tratatul de la Maastricht, numit şi Tratatul pentru Uniuni Europene (TUE), a fost ratificat de ansmablul ţărilor membre ale Comunităţii Europene la Maastricht (Olanda), pe 7 februarie 1992.

Acesta marchează formarea Uniunii Europene, bazată pe aceşti trei piloni cum ar fi: Comunităţile Europene (CE), Politica Externă şi de Securitate (PESC) şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP).

Primul pilon (supranaţional) Al doilea pilon (interguvernamental) Al treilea pilon (interguvernamental)

Comunităţile Europene (CE) Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) Justiţie şi Afaceri Interne (JAI)

• Politica agrară comună

-Uniune vamală şi Piaţa internă europeană

• Politica de concurenţă, Subvenţii de stat

-Politica structurală

• Politica comercială

• Uniunea Economică şi Monetară

• Cetăţenia UE

• Educaţie şi Cultură

Cercetare şi Politica mediului înconjurător

• Reţele transeuropene

• Sănătate

• Protecţia consumatorului

• Politica socială

• Imigrare

• Azil

• Tratatul Schengen • Politica externă

• Cooperare

• Observator la alegeri, Forţa de intervenţie rapidă a UE

• Menţinerea păcii

• Drepturile omului

• Democraţie

• Ajutor pentru state terţe