Bazele igienei în educație fizică și sport

I. Igiena si sarcinile ei de baza

Igiena educatiei fizice si sportului face parte din domeniul mai mare a al igienei, cu aplicatii la domeniul respectiv.

Cuvantul igiena deriva de la Hygeia, care in mitologia greaca era zeita sanatatii, fiica lui Asklepios (Esculap la romana), zeul vindecator al bolilor si simbol al mediciii curative.

Stiinta igienei este una din cele mai vechi ramuri ale medicinei si a avut intotdeauna ca scop prevenirea imbolnavirilor si pastrarea sanatatii oamenilor, spre deosebire de ramurile clinice, care au ca obiect principal studiul bolii, a proceselor patologice, in scopul vindecarii bolnavilor.

Igiena poate fi definita ca fiind stiinta sanatatii populatiei, a pastrarii si perfectionarii sanatatii oamenilor, a colectivitatilor umane si, de aceea ea este disciplina de baza a medicinii preventive, profilactice si in acelasi timp disciplina de baza a medicinii colectivitatii.

Obiectul de studiu al igienei consta in:

1. cercetarea factorilor mediu  naturali, sociali si actiunea lor aspura sanatatii oamenilor;

2. consecintele sanitare si ecologice produse prin actiunile omului asupra factorilor mediu;

3. capacitatea de adaptare a omului si a colectivitatilor la mediul ambiant in continua schimbare.

Igiena elaboreaza norme si legi sanitare, masuri de asanare si profilaxie care sa fundamenteze un mediu igienic de viata.

Scopurile igienei sunt:

1. pastrarea sanatatii si perfectionarea ei la nivelul individului si a colectivitatii umane;

2. ridicarea rezistentei organismului;

3. prelungirea duratei medii de viata a populatiei;

4. prelungirea duratei biologice active a vietii.

Medicina muncii studiaza:

1. influenta e care o exercita factorii de munca asupra organismului si a starii de sanatate;

2. imbolnavirile profesionale cauzate in exclusivitate sau preponderent prin actiunea asupra organismului a noxelor profesionale;

Prin noxe profesionale se inteleg factorii patogeni (nefavorabili) ce pot sa apara in anumite sitatii in procesul muncii sau datorita unor conditii sanitare neprielnice  considerate ca factori de risc. Eliminarea sau limitarea noxelor, impreuna cu respectarea conditiilor sanitare optime, constituie o latura importanta a profilaxiei.

Masurile luate pentru aplicarea in practica a regulilor de igiena poarta denumirea de masuri sanitare. Prin aplicarea lor se realizeaza obiectivele si scopurile igienei.

Obectivul principal al igienei este sanatatea.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca o bunastare fizica, mintala si sociala a oamenilor.

Bunastarea fizica presupune:

- asigurarea de conditii sociale si sanitare pentru o crestere si dezvoltare somatica armonioasa;

- integritatea si buna functionare a organelor;

- o buna conditie motorie;

- o buna capacitate de actiune;

Sanatatea mintala este aptitudinea de a stabili relatii armonioase cu mediul inconjurator. Pentru a favoriza dezvoltarea libera a personalitatii umane sunt necesare conditii sociale pentru integrarea corespunzatoare a omului in grupul si in comunitatea de viata in care traieste.

Starea de sanatate ii confera omului o capacitate dinamica de adaptare, in limite fiziologice, la mediul inconjurator in continua schimbare. Cand organismul nu reuseste sa se adapteze la mediu, apare starea de boala.

Sanatatea este rezultanta interactiunii permanente dintre om si mediu, a interactiunii factorilor ereditari, de mediu si comportamentali.

In mentinerea si promovarea sanatatii, ca si in aparitia bolii intervin doua categorii de factori:

- factori endogeni, genetici, si

- factori exogeni din mediul fizic, biologic si social: regimul de viata, regimul alimentar, igiena locuintei, igiena muncii, fumatul, alcoolismul, sedentarismul.

Obiectivul esential al igienei este profilaxia.

Notiunea de profilaxie cuprinde notiunile teoretice si masurile practice care contribuie la pastrarea, promovarea si desavarsirea sanatatii oamenilor si la prevenirea imbolnavirilor sau a implicatiilor lor.

In pastrarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor se disting doua categorii de masuri profilactice : primare si secundare.

Masurile profilactice primare au ca scop pastrarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor oamenilor sanatosi, in special colectivitatii. Masurile profilactice primare cuprind elemente minim necesare pentru realizarea unui regim igienic de viata si de munca. Acestea sunt:

- aprovizionarea igienica cu apa;

- combaterea poluarii;

- alimente salubre;

- conditii igienice de locuit;

- salubritatea localitatilor;

- conditii igienice de munca;

- desprinderi igienice;

- vaccinari;

Masurile profilactice secundare au ca scop:

- depistarea precoce a imbolnavirilor;

- prevenirea agravarii si complicatiilor bolii;

- scurtarea duratei imbolnavirilor;

Metodele de lucru ale profilaxiei. Pentru a cunoaste calitatea factorilor de mediu se utilizeaza metode fizice, biofizice, biochimice, toxicologice, biologice, microbiologice, tehnico-sanitare.