Clasic și modern în lecția de educație fizică

Clasic şi modern în educaţie

Lecţia de educaţie fizicã

Drumul parcurs pentru atingerea obiectivelor educaţionale constituie metoda didacticã. Metoda este selectată de cadrul didactic şi este pusă în aplicare în lecţii sau activităţi extraşcolare cu ajutorul elevilor şi în beneficiul acestora; presupune, în toate cazurile, o colaborare între profesor şi elev, participarea lor la căutare de soluţii, la distingerea dintre adevăr şi eroare şi care, sub forma unor variante şi/sau procedee selecţionate, se foloseşte pentru asimilarea cunoştinţelor, a trăirilor valorice şi a stimulării spiritului creativ.

Pentru a atinge un nivel optim în proiectarea şi realizarea unei activitãti educationale, se pune accent pe felul cum se desfasoarã aceasta şi implicã probleme organizatorice, procedurale si materiale. Astfel apare termenul de „tehnologie didacticã”, care acceptã douã puncte de vedere; primul se referã la ansamblul mijloacelor audio-vizuale ce se utilizeaza în practica educativa, iar al doilea se referã la ansamblul structural al metodelor, mijloacelor de învatamânt, al strategiilor de organizare a predarii-învãtare, puse în aplicatie, în strânsa corelare cu obiectivele pedagogice, continuturile transmise, formele de realizare a instruirii si modalitatile de evaluare.

Când se alege o metodã, se ţine cont de finalitãţile educaţiei, de conţinutul procesului de instructiv, de particularitãţile de vârstã şi de cele individuale ale elevilor, de psihosociologia grupurilor şcolare, de natura mijloacelor de învatamânt, de experienţa şi competenţa cadrului didactic.

Specialiştii în metodologia didacticã ne dezvaluie funcţiile specifice pe care le detin metodele:

1.functia cognitiva (metoda constituie calea de acces a elevului spre adevar, a procedurilor de actiune, spre însusirea stiintei si tehnicii, a culturii si comportamentelor umane, devenind astfel o curiozitate pentru el – cerceteaza, descopera);

2.funtia formativ-educativa (metoda supune exersare si elaborarea diverselor functii psihice si fizice ale elevului; se formeaza deprinderi, capacitati, comportamente);

3.funtia instrumentala (metoda serveste drept tehnica de executie);

4.funtia normativa (metoda arata cum trebuie sa se procedeze pentru obtinerea celor mai bune rezultate);

Procedeul didactic se referã la o secvenţã a metodei, la detaliu, la o componentã sau chiar o particularizare a metodei, unde metoda repezintã acel ansamblu de procedee ales pentru o situaţie de învaţare. Modul de organizare a învatarii se defineste ca un grupaj de metode sau procedee care opereaza într-o anumita situatie de învatare. Toate aliajele şi combinaţiile metodologice, alese de fiecare cadru didactic, duc la aşa zisa denumire „mod de realizare a învãţãrii”.

Metodologia evolueaza în timp, ca raspuns la dinamica schimbarilor ce se desfasoara în cadrul procesului instructiv-educativ. Calitatea unei tehnologii se masoara în gradul de adaptare a acesteia la situatiile si exigentele noi, complexe ale învatamântului contemparan.

Reforma învăţământului se înscrie în actualul context politic şi economico-social ca o tactică folosită de societate în cadrul strategiei naţionale globale care vizează ca obiectiv remodelarea comportamentului pedagogic în perspectiva amplificării randamentului în prestaţia efectuată. Educatorul este agentul uman care mediază decisiv orice schimbare / inovare în cadrul învăţământului.

Direcţiile esenţiale ale reformei învăţământului din România sunt următoarele :

- schimbări de natură axiologică şi metodologică (autonomia persoanei, capacităţi creative, angajare şi responsabilităţi profesionale, modele de clasificare morfologică şi taxonomică a obiectivelor.

- reevaluarea funcţiilor aplicative ale conţinutului ( ridicarea statutului activităţilor practice; practica trebuie să aibă o programă, metode şi conţinuturi proprii ) ;

- asimilarea perspectivei interdisciplinare, a predării integrale a ştiinţei.

- introducerea programelor diferenţiate de studiu – organizarea modulară (tratarea diferenţiată a elevilor, variaţia timpului şi a sarcinii de învăţare, asigurarea unui minimum comun de performanţe şcolare – baremuri şcolare minimale ) ;