Generalități privind Deprinderile Motrice

O sarcină fundamentală a educaţiei fizice în ciclul primar este realizarea pregătirii fizice generale a elevilor. Prin aceasta înţelegem acele rezultate ale educaţiei fizice care arată nivelul calităţilor motrice de bază (F.Î.V.R.), numărul şi calitatea deprinderilor de mişcare (mers, alergare, săritură, aruncare, echilibru, căţărare) şi gradul de adaptare la efort al marilor funcţiuni ale organismului elevilor (respiraţia şi circulaţia).

Nivelul concret al diferitelor calităţi motrice, al formării deprinderilor motrice şi al creşterii capacităţii generale de muncă a elevilor este stabilit în programele de educaţie fizică. Trecerea probelor şi normelor de control de către elevi marchează de la un semestru la altul şi de la an la an etape calitativ superioare ale pregătirii fizice generale.

În clasele I – IV se pun bazele pregătirii fizice generale care se dezvoltă în clasele V – VIII şi se consolidează, se perfecţionează în liceu, şcoli profesionale, etc.

Sub denumirea de „bazele pregătirii fizice generale” trebuie să înţelegem acele rezultate ale educaţiei fizice la clasele I- IV care se caracterizează printr-o dezvoltare multilaterală a calităţilor motrice, a deprinderilor de mişcare şi a nivelului capacităţii funcţionale în aşa măsură ca elevii să fie apţi începând cu clasa a V-a pentru o iniţiere în anumite ramuri de sport şi să reziste în faţa unor solicitări fizice şi intelectuale crescute. Formarea deprinderilor motrice este o cerinţă de bază în programele de educaţie fizică şi una din finalităţile ei. Aceasta se realizează în strânsă legătură cu dezvoltarea calităţilor motrice, ambele constituind componente ale procesului unitar de perfecţionare a activităţii motrice a elevilor.

Problema deprinderilor motrice este larg tratată în literatura de specialitate, consacrându-i-se numeroase studii. Cu toate acestea nu există o unitate de vederi deoarece acestea sunt tratate din mai multe puncte de vedere: fiziologic – psihologic – pedagogic – sportiv.

DEPRINDERILE MOTRICE sunt considerate componente automatizate ale activităţii voluntare pe linia motricităţii prin repetări multiple efectuate sistematic şi continuu în structuri neschimbate, mişcările componente ale unei acţiuni motrice ajung la un înalt grad de perfecţiune ceea ce permite ca aceasta să se realizeze cu uşurinţă şi precizie, cu cheltuială minimă de energie, cu randament înalt şi fără a fi necesară participarea directă a conştiinţei. Formarea deprinderilor motrice reprezintă o activitate reflex condiţionată, bazată pe repetarea interacţiunii dintre diferitele excitaţii (chinestezice, vizuale, auditive, etc) transmise scoarţei cerebrale în aceeaşi ordine şi cu aceeaşi intensitate.