Gimnastică medicală - deficiențele coloanei vertebrale și corectarea lor prin gimnastică medicală

1. Scurt istoric

Kinetoteapia profilactica sau terapeutica are la baza gimnastica medicala si are o istorie de foarte multi ani. În Egipt, China, India se practica în cadrul medicinei empirice. In grecia antica de formuleaza primele principii ale unui tratamant, vestitul medic grec Hipocrate este considerat intemeietorul gimnasticii medicale. Romanii au preluat cultura grecilor si aduc primele “aparate fizice” în uz. Gimnastica era inclusa în cadrul medicinei. Mai târziu îsi vor aduce aportul: cehii, francezii, suedezii, germanii si nu în ultimul rând românii.

In tara noastra o contributie esentiala la la buna întelegere a rolului miscarii în general si a celei profilactice si terapeutice în special o au profesorul Moceanu, dr. Al Davila, Spiru Haret si ca întemeietor de scoala profesorul doctor docent Adrian N. Ionescu. Intoducerea termenului de kinetoterapie îi revine dr.C. Istrati (1850-1918).

2. Oportunitatea kinetoterapiei

Pentru omul modern, viata nu este deloc deloc usoara. Încordarea fizica si nervoasa îl face irascibil si dezagreabil în relatiile ce semenii. Devine mai în vârsta, gârbovit, adoarme în fata televizorului. Ori viata nu se da o singura data si trupul reprezinta casa sufletului? Scuze pentru nascociri sunt o sumedenie. Chiar sî la persoanele cu patologie congenitala.

Boala nu apare dintr-o data ea ne trimite semnale, numai sa-ti rezervi putin timp sa meditezi asupra lor. Te poti vindeca în 5 minute, dar zilnic sa-i dedici sanatatii aceste 5 minute.

Este necesara o preocupare constanta pentru gasirea tuturor modalitatilor de crestere a eficientei, de optimizare atât în ceea ce priveste metodele si tehnicile folosite, cât si stabilirea obiectivelor si luarea decizilor în conformitate cu exigentele stiintifice, dar si nivelul posibilitatilor existent fiecaruia.

Omul trebuie privit ca un tot unitar în relatie cu mediul sau social, vârsta, sex, temperament, profesie si nivelul de cultura. Sunt precizari intenationale ale bolilor cronice: infirmitate, incapacitate, handicap.

Evaluarea analitica a unei boli este influentata de 3 factori:

2.1. ereditatea;

2.2. stari patologice;

2.3.obisnuinta.

Mai ales coloana vertebrala este supusa acestei influente numita ”organul ascial” al corpului, ne confera simetria corpului. Este alcatuita din 33-34 vertebre, din suprafete articulare, discuri intrevertebrale si ligamente. Asupra ei actioneaza muschii si formatiunile nervoase.

Coloana vertebrala se împarte în 4 regiuni distincte:

- cervicala,

- toracala,

- lombara,

- sacrococcigiana.

Între vertebre sunt o serie de articilatii:

-ale fetei superioare si inferioare a vertebrei între care se gaseste discul intervertebral cu inel fibros si nucleu pulpos;

-ale apofizelor;

-ale lamelor vertebrale

-ale apofizelor spinoase si tranverse.

Înfatisarea exterioara a omului da indicii elevante asupra sanatatii sale. Atitudinea normala a corpului în actiunii statice si dinamice, pozitiile obisnuita, nefortata, formata în timpul cresterii si dezvoltarii sale, are o mare însemnatate pentru sanatatea omului, cât si din punct de vedere estetic. Organele interne trebuie sase gaseasca în pozitie corecta ca el sa se simnta bine. Atitudinea normala a corpului se formeaza incepând cu primulan al vietii, desigur este influentata si de factorul genetic.

3. Curburile coloanei vertebrale

Corpul omenesc are tendinta de înclinare înainte. Coloana vertebrala prezinta o serie de curburi în plan sagital si care alterneaza coresponsându-se una pe alta astfel: doua cu convexitatea anterioara numite lordoze (cervicala si lombara ) si doua cu convexitatea posterioara numite cifoze( dorsala si sacro-coccigiana) determinate de necesitati functionale.

Curburile în plan frontal sunt numite si curburi scoliotice: una cervicala cu convexitatea la stânga, una dorsala cu convexitatea spre dreapta si una lombara cu convexitatea spre stânga. Curburile pot fi modificate prin adaptarea pozitilor stând, asezând si culcat.