Elemente Costructive - Motoare Asincrone Trifazate

MEMORIU JUSTIFICATIV

Maşinile electrice sunt utilizate în toate sferele de activitate ale omului. Ele formează practic, toate sursele de energie electrică şi elementele de acţionare în vederea efectuării

Unui lucru mecanic de către mecanisme şi instalaţii

În vastul proces de conversie a energiei, un loc însemnat îl ocupă conversia electromagnetică care se realizează cu ajutorul maşinii electrice. Astfel, maşina care face conversia energiei mecanice în energie electrică se numeşte generator electric, iar cea care face conversia energiei electrice în energie mecanică, motor electric maşina electrică care, cu intervenţia energiei mecanice, modifică parametri unei transmisiuni de energie electrică tensiune, intensitate, frecvenţă se numeşte convertizor electromagnetic. Când maşina electrică primeşte atât energie mecanică cât şi energie electrică şi le transformă în căldură, prin efect Joule, ea are rol de frână.

Maşina electrică de curent continuu îşi găseşte utilizări în aproape toate domeniile de activitate în care se găseşte curentul electric (laminoare, maşini unelte , maşini de extracţie minieră, electrocare, tramvaie, troleibuze metrou, generatoare de încărcare a bateriilor şi a acumulatoarelor, generatoare de sudură, surse pentru instalaţii de foraj etc.

Maşinile asincrone trifazate cu rotorul în scurtcircuit şi cu rotor bobinat fiind prezente în aproape toate domeniile de activitate, au devenit indispensabile şi au o răspândire în diferite domenii ale economiei naţionale , deoarece nu au contacte alunecătoare şi sunt simple în ceea ce priveşte deservirea şi construcţia. Se realizează într-o gamă largă de puteri de la câţiva waţi la zeci de megawaţi. Regimul de funcţionare de bază este cel de motor.

Cap.I.

Generalităţi

Motoarele electrice sunt receptoare care transformă energia electrică absorbită de la reţea în energie mecanică. După felul curentului pot fi: de curent continuu şi de curent alternativ.

A. Motoarele de curent continuu, sunt construite din următoarele părţi principale: statorul, rotorul, periile, scuturile şi lagărele, cutia de borne;

1. Statorul produce fluxul magnetic inductor. Este format din carcasă poli şi bobine polare.

Carcasa este confecţionată din material feromagnetic (oţel) şi are o formă cilindrică

Polii principali (sau de excitaţie) se fixează de carcasă. Aceştia se confecţionează din tole de oţel cu grosimea de 1 - 1,5 mm. Polii principali sunt întotdeauna în număr par.

Bobinele polare sunt înfăşurări izolate cu conductoare din cupru sau aluminiu plasate pe poli. Ele sunt legate în serie şi conectate la reţeaua de alimentare în curent continuu. Curentul ce trece prin ele se numeşte curent de excitaţie şi excită câmpul magnetic inductor. Conexiunile între bobine se execută astfel încât să se realizeze o alternanţă a polarităţii la trecerea curentului.

2. Rotorul este rotit de cuplul forţelor de interacţiune dintre câmpul magnetic inductor şi curentul electric din propriul bobinaj permiţând astfel transformarea energiei electrice în energie mecanică. El este format din arborele rotorului, pachetul de tole ale rotorului, bobinajul rotorului (indus), colectorul şi ventilatorul.

Arborele rotorului este executat din oţel şi are rolul de a transmite energia mecanică de rotaţie pe el se găsesc montate toate celelalte părţi componente ale motorului

Pachetele de tole al rotorului se execută din tablă de oţel cu grosimea de 0.5 mm. Tolele sunt de forma unei coroane circulare cu crestături la exterior. Ele sunt menţinute împachetate foarte strâns pe arbore cu ajutorul unor piese speciale de strângere.