Mașina de curent continuu

I.Generalitati

Prin masina electrica, de regula rotativa, întelegem acea masina care converteste

puterea electrica în putere mecanica sau invers.

Din punct de vedere functional, masinile electrice sunt reversibile; altfel spus,

regimul de lucru – de motor , generator, frâna – este determinat de natura puterii primite.

Dupa natura tensiunii de alimentare, respectiv a tensiunii furnizate la borne,

masinile electrice sunt clasificate în:

- masini de curent continuu;

- masini de curent alternativ: asincrone, respectiv sincrone.

Masinile de curent continuu sunt folosite in cele mai diferite domenii ale tehnicii. Ele sunt folosite in actionarile cu reglaj de viteza, incepand cu tractiunea electrica urbana si feroviara si cuprinzand toate domeniile de actionari electrice de suplete din metalurgie, masini unelte, instalatii de ridicat si transport etc.

Intalnim masini de c.c si in compunerea grupurilor electrogene de c.a., folosite drept excitatoare, ca generatoare de sudura folosite in industria chimica, ca motoate si generatoare pentru antrenarea mecanismelor speciale, in automatizari sau in alte domenii. Puterea masinilor de curent continuu variaza de la ordinul de marime al wattilor pana la mii de kilowatti.

II. Elementele constructive de baza ale masinii de c.c.

Ca orice masina electrica rotativa, masina de curent continuu este alcatuita dintr-un inductor si dintr-un indus, intre care se gaseste un spatiu de aer numit intrefier. La masina de curent continuu, intotdeauna armatura inductoare este fixa si este reprezentata de stator, iar armatura indusa este mobila si este reprezentata de rotor.

Elementele constructive de baza ale masinii de curent continuu pot fi identificate din figura 1.

1 – miez magnetic statoric;

2 – miez magnetic rotoric;

3 – înfasurare de excitatie;

4 – înfasurare rotorica;

5 – arbore;

6 – ventilator;

7 – rulmenti;

8 – carcasa;

9 – colector;

10 – perie;

11 – portperie

Figura 1. Sectiune longitudinala printr-o masina de curent continuu

Carcasa este un cilindru din otel turnat sau sudat, in interiorul caruia sunt fixati prin suruburi polii principali iar la masinile mai mari si polii auxiliari, numiti si poli de comutatie.

In masinile de curent continuu campul inductor este produs de infasurarea de excitatie asezata pe polii principali sau de magneti permanenti Polii de excitatie, totdeuna in numar par, sunt executati din tole de otel electrotehnic cu grosimea de 0,5-1 mm stranse cu ajutorul unor nituri, pe care sunt fixate bobinele de excitatie.

Bobinele se construiesc din conductoare izolate de cupru pe sabloane avand forma polilor sau direct in carcase izolate. Aceste bobine sunt izolate de miezul polar si de carcasa.

Bobinele polilor de excitatie se leaga in serie si se alimenteaza in curent continuu. Legaturile bobinelor se realizeaza in asa fel incat fluxul magnetic sa fie dirijat in dreptul unui pol dinspre stator spre rotor (pol nord), iar in dreptul polului urmator in sens invers (pol sud).