Monitorul și placa video

Dispozitive de afisare

Atragem atenţia, de la început, că preferăm termenul de DISPOZITIV DE AFIŞARE în locul celui mai uzitat de MONITOR, pentru gradul mai mare de generalitate pe care-l oferă. Astfel, monitorul este un dispozitiv de afişare, în timp ce despre afişorul cu cristale lichide al unui LAPTOP nu se poate spune că este un monitor .

Dispozitivele de afişare reprezintă acea componentă de ieşire a calculatorului care prezintă informaţia generată de acesta sub formă de imagini şi text.

Pentru a realiza acest lucru display-ul primeşte, printr-un cablu, semnale de la placa video pe care le utilizează pentru generarea, prin mijloace specifice, a radiaţiei luminoase pe care receptorul uman (ochiul) le traduce în imagini.

Există, la momentul actual, două mari clase de dispozitive de afişare video, care monopolizează piaţa sistemelor de calcul:

monitoare cu tuburi catodice (CRT-Cathode Ray Tubes);

afişoare cu cristale lichide (LCD-Liquid Cristal Display);

Dacă prima clasă ocupă aproape în exclusivitate piaţa sistemelor de calcul desktop, cea de-a doua este indispensabilă sitemelor laptop sau notebook.

Spre sfârşitul capitolului vom prezenta şi alte dispozitive de afişare, bazate pe tehnologii noi, neconvenţionale.

Dată fiind supremaţia pe piaţa utilizatorilor a monitoarelor cu tub catodic, ca dispozizive de afişare relativ ieftine şi performante, vom prezenta mai întâi clasificările acestora, apoi modul lor constructiv şi caracteristicile cele mai importante

Clasificarea monitoarelor

Există mai multe criterii de clasificare a monitoarelor. Iată cele mai importante dintre ele:

A. După culorile afişate:

Monitoare monocrome : Afişeză o singură culoare (alb sau verde, de obicei).

Monitoare cu niveluri de gri : Afişează un anumit număr de niveluri, între alb şi negru.

Monitoare color : Prin metoda aditivă, utilizând trei culori fundamentale, R., G., B., (roşu, verde, albastru), generează culori cu diferite intensităţi şi nuanţe.

B. După tipul semnalelor video de comandă:

Monitoare digitale: -semnalele video sunt codificate digital, ceea ce conduce la limitarea culorilor afişate sau a nivelurilor, la un număr fix;

Monitoare analogice: -semnalele video sunt analogice, deci paleta coloristică pe care, teoretic, o pot afişa, este nelimitată.

C. După tipul reglajelor externe:

Cu reglaje analogice

-parametrii de ajustare:

contrast;

luminozitate;

poziţie verticală;

poziţie orizontală,

sunt reglaţi utilizând butoane analogice.

Cu reglaje digitale

-parametrii de ajustare:

luminozitate;

contrast;

poziţie verticală;

poziţie orizontală;

dimensiune pe verticală;

dimensiune pe orizontală;

corecţia distorsiunilor,

sunt reglaţi în trepte, apăsând taste (unele cu funcţii multiple).

Există, la unele tipuri de monitoare, chiar posibilitatea de

a memora reglajele pentru diverse moduri de lucru.

Atenţie !

Specificaţia "digital", între caracteristicile cuprinse în oferta vânzătorilor de PC-uri, pentru un monitor color se referă la tipul reglajelor şi nu la tipul semnalului de comandă !

D. După tipul grilei tubului:

Cu mască de umbrire: Pentru a asigura proiecţia fasciculului de electroni pe punctele de luminofor corespunzătoare, în calea acestuia se interpune o mască metalică cu orificii fine.

Cu grilă de apertură: În calea fluxului electronic se interpune o grilă din fire metalice verticale, foarte apropiate şi întinse, care au acelaşi rol cu masca de umbrire

Caracteristicile monitoarelor

Să începem cu cea mai "accesibilă" caracteristică din punct de vedere al utilizatorului, aceea care "sare" prima în ochi, atunci când ai în faţă un monitor.

Dimensiunea ecranului (şi implicit, suprafaţa vizibilă)

Această caracteristică se exprimă în inci (1 inch = 25,4 mm) şi reprezintă lungimea diagonalei ecranului. Gama de variaţie a acestei mărimi este intre 9" şi 39", dar cele mai uzuale dimensiuni sunt 14", 15" şi 17". Suprafaţa utilă de afişare este, în realitate, ceva mai mică decât cea calculată după lungimea diagonalei dată de fabricant (datorită carcasei monitorului şi grosimii sticlei ecranului).

Distanţa dintre două puncte alăturate (numită şi dot pitch)

Cu cât această distanţă, exprimată în mm, esta mai mică, cu atât ecranul permite rezoluţii mai mari, dar ea nu poate scădea foarte mult deoarece ar impune fascicule tot mai înguste, care ar conduce la scăderea în ansamblu a luminozităţii.

Pentru dispunerea luminoforului în delta, în schiţa de mai jos, se reprezintă măsura corectă a dot pitch-ului.

Masura corectă

Măsura greşită !

În practică, această valoare variază în plaja 0,26 - 0,31 mm.

Lăţimea de bandăReprezintă cantitatea maximă de date prelucrate de monitor, într-o secundă. Unitatea de măsură este MHz- ul(1MHz = 1 000 000 Hz).

Pentru un anumit mod video, lăţimea minimă de bandă pe care trebuie să o "solicităm" elcronicii monitorului este dată de formula:

Banda = (1.3 x X) x (1.05 x Y) x R