Sudura electrică

1. CLASIFICAREA PROCEDEELOR DE SUDARE

În tehnica moderna, sudarea reprezinta o forma perfecta de îmbinare nedemontabila a metalelor. De la realizarea sudarii electrice prin presiune în 1877 (Thomson), aplicarii în 1882 (Benardos) a arcului electric între piesa si un electrod de carbune si a descoperirii în 1888 (Slavianov) a arcului electric cu electrod metalic, sudarea a cunoscut o dezvoltare continua, îmbunatatindu-se permanent procedeele de lucru si sursele electrice de ali¬mentare a instalatiilor de sudare.

Sudarea este operatia de realizare a unei îmbinari nedemontabile a pie¬selor metalice, utilizând încalzirea locala, presiunea sau ambele, cu sau fara folosirea unui metal de adaos similar cu metalul pieselor de îmbinat.

Totalitatea operatiilor tehnologice folosite la un anumit fel de sudare ¬constituie un procedeu de sudare. Îmbinarea care rezulta prin aplicarea unui procedeu de sudare se numeste sudura. Toate procedeele de sudare pot fi împartite în doua grupuri mari: procedee de sudare prin topire si procedee de sudare prin presiume (deformare plastica) - (fig.1).

La sudarea prin topire, marginile pieselor de sudat sunt aduse în stare lichida prin încalzire locala, cu sau fara adaos de metal; la sudarea prin presiune, îmbinarea se obtine sub actiunea unei forte de apasare transmisa pieselor de sudat, cu sau fara încalzire locala a acestora.

La sudarea cu arc electric, acesta este stabilit între un electrod (vergea, sârma sau banda) si piesele de sudat. Arcul electric topeste marginile piese¬lor din care se formeaza baia de sudura; învelisul electrozilor, fluxul sau mediul gazos protejeaza spatiul arcului electric si uneori participa la formarea baii metalice.

Sudarea în baie de zgura este un procedeu destinat sudarii pieselor groase (pâna la un metru); caldura necesara se obtine prin efectul Joule-Lenz al curentului electric ce trece prin baia de flux topit care acopera metalul depus.

Fig. 1. Clasificarea procedeelor de sudare

La sudarea cu plasma apare o temperatura foarte înalta, utila în cazul sudarii metalelor greu fuzibile; plasma se obtine prin strangularea unui arc electric în coloana caruia se introduce un gaz plasmogen (cu grad de ionizare mare) sub presiune.

Sudarea cu fascicul de electroni este un procedeu destinat îmbinarii meta¬lelor si aliajelor greu fuzibile; caldura necesara este cedata de un fascicul de electroni la ciocnirea cu piesele de sudat. Înlocuind fasciculul de electroni cu un fascicul de lumina se obtine sudarea cu fascicul de lumina (laser).

Caracteristica procedeelor de sudare prin presiune este aplicarea unor forte exterioare asupra pieselor de sudat, cu scopul de a le aduce într-un contact suficient de intim pe întreaga suprafata în care urmeaza a se realiza sudarea. Încalzirea pieselor se obtine prin efectul Joule-Lenz al curentului electric alternativ de frecventa industriala sau înalta.

Sudarea prin topire poate fi executata manual (cu electrozi de carbune si e1ectrozi înveliti), semiautomat sau automat.