Enciclopedie nucleară

Marie Curie si Pierre Curie

Maria Sklodowska s-a nascut la 7 noiembrie 1867 într-un cartier din Varsovia. De la vârsta de cinci ani da dovada de o memorie exceptionala. La 9 mai 1878, când Maria avea 11 ani moare mama sa. La 16 ani Maria îsi termina cursurile secundare cu medalie de aur. Urmeaza clandestin Universitatea la care se fac cursuri stiintifice. Dupa ce un timp lucreaza ca guvernanta la diferite familii ea urmeaza Universitatea de la Sorbona. Aici este fascinata de întâlnirea cu fizicieni cunoscuti. În 1893 devine licentiata în fizica iar în 1894 în matematici. În primavara anului 1894 ea îl întâlneste pe Pierre Curie.

Pierre Curie s-a nascut la 15 mai 1859 la Paris. Tatal sau Eugen Curie era doctor dar era interesat si de cercetare. Înca de mic Pierre încerca sa explice fenomenele cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani îsi ia Bacalaureatul si la 18 ani licenta. Este luat de la 19 ani ca preparator la Sorbona. Împreuna cu profesorul Desains studiaza lungimile de unda ale radiatiilor calorice iar împreuna cu fratele sau efectueaza lucrari asupra cristalelor descoperind piezoelectricitatea. În 1882, el paraseste Sorbona pentru a deveni sef de lucrari la Scoala de Fizica si Chimie din Paris. Aici lucreaza aproape 22 ani. Îsi da teza de doctorat din cercetarile asupra magnetismului, care au ramas celebre.

La 25 iulie 1895 se casatoresc Maria Sklodowska si Pierre Curie. Maria îsi începe studiul substantelor care emit radiatii. Studiaza saruri si minerale de uraniu observând ca acestea au o puternica activitate radioactiva. Acest studiu al radioactivitatii îl face pe Pierre sa renunte la proiectele sale si sa se alature sotiei. În iulie 1898 anunta descoperirea poloniului iar în luna decembrie a aceluiasi an existenta radiului. Dupa aceasta descoperire cei doi îsi împart sarcinile. Astfel Marie va încerca sa izoleze radiul pur iar Pierre va determina efectele fizice ale radiatiilor. În 1900 Marie este solicitata sa tina cursuri la Scoala normala superioara de fete din Sèvres. În anul 1903 le este decernat lui Marie Curie, Pierre Curie si Henri Becquerel Premiul Nobel pentru Fizica. În octombrie 1905, Pierre Curie devine titularul unei catedre de fizica creata pentru el la Sorbona.

La aceasta catedra este prevazut si un laborator de care sotii Curie aveau mare nevoie. În 1906 însa moare Pierre Curie calcat de un camion.

La 13 mai 1906 se decide ca catedra de la Sorbona creata pentru Pierre Curie sa fie încredintata lui Marie Curie. Ea reuseste sa-si revina dupa moartea sotului ei si îsi continua cercetarile. La laborator ea colaboreaza cu Andrè Debierne. Din 1908 este numita profesor titular iar în 1910 anunta ca a reusit izolarea radiului metalic de aer. Marie depune la Biroul de masuri si greutati o mostra de 21 mg de clorura de radiu pura. Aceasta avea sa constituie etalonul radioactivitatii. În anul 1911 Academia de Stiinte din Stockholm acorda lui Marie Curie al doilea Premiu Nobel (cel de chimie) pentru prepararea radiului pur.

Însa Marie începe sa aiba probleme cu ochii si urechile datorate probabil expunerii prelungite la radiatii. Ea este operata în 1923. Dupa 11 ani, în 1934 ea moare în urma unor complicatii aparute în urma operatiei. Fiica ei Irène împreuna cu sotul ei Fredich continua munca lui Marie si Pierre si descopera radiatiile artificiale pentru care primesc Premiul Nobel în 1934.