Nave cu Abur

Incă din cele mai îndepărtate timpuri, oamenii au fost atraşi de regiunile scăldate de apele râurilor, fluviilor şi mărilor care asigurau o sursă de hrană sigură. Începuturile navigaţiei au fost timide, iar evoluţia ei lentă a fost determinată de dezvoltarea forţelor de producţie, acumularea de cunoştinţe şi experienţă.

Datele documentare existente permit urmărirea istoriei dezvoltării construcţiilor navale, începând din al treilea mileniu î.e.n., istorie care începe din centrele culturale ale Mării Mediterane şi din nordul Europei.

Din documentele vechi, găsite în Egipt (mileniul 3-2 î.e.n.), s-a putut stabili că locuitorii deltei Nilului au ajuns la o tehnică avansată în construcţia navelor şi dispuneau de o navigaţie complexă.

După egipteni, lideri incontestabili în navigaţie au fost fenicienii care erau, de altfel, primii navigatori care au avut curajul să iasă în larg.

Fenicienii sunt urmaţi de greci, care cedează imperiului roman dominaţia mărilor şi odată cu aceasta, dezvoltarea rapidă a navigaţiei. Navele lor se numeau galere şi erau propulsate de un număr mare de rame acţionate de sclavi.

In nordul Europei, din fiordurile peninsulei Scandinavia, vikingii au atins cu navele lor uşoare, insă extrem de trainice, ţărmurile Groenlandei şi Americii de Nord, pătrunzând până la vărsarea fluviului Congo din Africa.

Construcţiile navale şi navigaţia cunosc un avânt deosebit în perioada expediţiilor maritime, de la sfârşitul secolului al XV-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Portughezii şi spaniolii sunt creatorii navelor cu velă, denumite caravele, cu care au întreprins cele mai îndrăzneţe misiuni ce au condus la o serie de descoperiri geografice.

Inventarea maşinii cu abur, în primele decenii ale secolului XIX, a produs o revoluţie în domeniul construcţiilor navale. Primul care a găsit soluţia satisfăcătoare a folosirii aburului ca mijloc de propulsie a navei a fost Robert Fulton.

Robert Fulton (n. 14 noiembrie 1765, Little Britain - d. 24 februarie 1815, New York) a fost un inginer şi inventator american, creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primului vas acţionat de forţa aburilor, Clermont (1807), cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany, pe fluviul Hudson. În schimb, în mod corect, Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor şi constructorul efectiv al primului submarin funcţional, comandat de Napoleon Bonaparte, denumit Nautilius, care a fost testat în 1800.

In 1809, Robert Fulton breveteaza barca cu aburi. Dupa cum deseori se intampla cu inventiile, dezvoltarea unui vas care functioneaza pe baza unui motor cu aburi a implicat foarte multe persoane, care uneori lucrau simultan.

Unul dintre primii care au propus aceasta idee (in jurul anului 1690) a fost fizicianul Denis Papin, care construia motoare cu aburi. In 1707 a construit o barca cu elice, dar nu se stie sigur daca aceasta era de marime normala si daca functiona pe baza de aburi.

Robert Fulton, care probabil a devenit interesat de barcile cu aburi, cand l-a vizitat pe William Henry in 1777 (la varsta de 12 ani), a calatorit in Marea Britanie si Franta, unde a construit si a testat o barca cu aburi experimentala, pe fluviul Sena, in 1803, si si-a dat seama de succesul navei Charlotte Dundas.

Inainte de a se intoarce in Statele Unite, a comandat un motor cu aburi Boulton & Watt, iar dupa ce s-a intors, în Statele Unite a cointeresat un new-yorkez bogat numit Livingstone, cu relaţii întinse în cercurile politice şi economice americane. Cu ajutorul acestuia a construit vasul „Clermont”‚ prima navă cu abur fără carenţe tehnice sau constructive mai importante, propulsată cu ajutorul roţilor cu zbaturi plasate câte una la fiecare bord.

Clermont

Prima cursă, de 150 km, pe fluviul Hudson, între New York şi Albany, a durat 32 de ore. Călătoria a avut un mare răsunet şi a înlăturat ultimele indoieli referitoare la utilizarea aburului la transporturile de toate felurile, pe râuri şi canale. Cuplul Fulton-Livingstone a obţinut monopolul circulaţiei vapoarelor pe teritoriul statului New York, extins ulterior şi pe canalul dintre Marile Lacuri şi Oceanul Atlantic.

In 1807, aceasta barca cu aburi, a inceput sa tranporte in mod regulat pasageri, intre New York si Clermont, aflat la o distanta de 240 km (150 de mile), cursa avand un real succes comercial.